Sinaxar 7 Martie

 

În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea sfinților mucenici, care au fost episcopi în Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton și Eterie.

În anul al șaisprezecelea al împărăției lui Dioclețian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi la diferite neamuri, ca să propovăduiască cuvântul Domnului. Astfel au fost trimiși de el și acești părinți purtători de Dumnezeu în ținutul taurosciților: Efrem în Sciția, iar Vasilevs în Cherson. Vasilevs ajungând în acea cetate și propovăduind îndreptarea vieții și schimbarea credinței păgânești, a fost socotit de cei care locuiau acolo ca vestitor al unui nou fel de viețuire și ca un stricător al obiceiurilor părintești și al credinței. Pentru aceasta l-au bătut și l-au alungat din cetate. Iar el a venit într-o peșteră care se numea Partenon, bucurându-se pe de o parte și simțind plăcere că a fost necinstit pentru Hristos, iar pe de altă parte necăjindu-se, amărându-se și tulburându-se din pricina învârtoșării și rătăcirii acelora.

În starea aceasta găsindu-se și rugându-se pentru dânșii, a fost chemat iarăși la ei. Căci murind copilul conducătorului lor, care era cel mai de seamă om din cetatea aceea, părinții și rudele înmormântând trupul cel neînsuflețit și mai rămânând câtva vreme la mormânt, au văzut pe copil ca într-un vis stând înaintea lor și zicându-le: dacă vreți să vin din nou la viață, chemați pe străinul acela pe care l-ați necinstit și crezând în învățătura lui, înduplecați-l să se roage pentru mine. Aceștia făcând acest lucru și copilul, prin rugăciunile sfântului și cu vărsare de apă sfințită, în chipul Botezului, întorcându-se din nou la viață, părinții lui, împreună cu toate rudele și cunoscuții au primit credința în Hristos și au primit toți taina Botezului. Însă cei ce rămăseseră în necredință, ațâțați de iudei, la mânie, au târât pe sfânt pe drumuri și multă vreme fiind târât și-a dat duhul lui Dumnezeu.

Iar fericitul Efrem, propovăduind pe Hristos în locul în care fusese trimis, a fost prins de către închinătorii idolilor, i s-a tăiat capul.

După săvârșirea din viață a sfântului Vasilevs, au venit la Cherson, iarăși, Evghenie, Agatodor și Elpidie, care fuseseră trimiși deopotrivă de episcopul Ierusalimului ca propovăduitori ai neamurilor, ca să le vestească mântuirea. Dar cei ce trăiau întru necredință, ridicându-se asupra lor și legându-i laolaltă fără de milă și bătându-i cât se poate de crud, i-au omorât la un an de la săvârșirea din viață a fericiților Efrem și Vasilevs, adică tot în ziua a șaptea a lunii martie.

La mulți ani de la aceasta, iarăși a fost trimis aici de la Ierusalim ca episcop, Eterie. Acesta văzând sălbăticia și răutatea poporului din Cherson, a plecat la Bizanț, ca să arate împăratului situația de acolo. Frânele împărăției romanilor le ținea pe atunci marele Constantin. Și găsind la acest împărat înțelegerea cuvenită, și păgânii fiind alungați din cetate cu puterea împăratului, alți locuitori, bărbați binecredincioși au venit acolo. Când fericitul Eterie, vrând să se întoarcă la Bizanț ca să mulțumească împăratului pentru cele ce se făcuse, pe drum a fost aruncat de păgâni în Dunãre și acolo și-a găsit sfârșit vieții, ca un mucenic, în ziua a șaptea a lunii martie. După aceasta cei din cetatea Chersonului au trimis solie către marele Constantin și au primit de la el ca episcop pe Capiton. Când a venit acesta, dreptcredincioșii din Cherson s-au bucurat, dar păgânii îi erau potrivnici. Aceștia, cerându-i semn, i-au cerut să intre într-unul din cuptoarele aprinse care se găseau la ei și apoi să iasă nevătămat și neaprins. Episcopul, îmbrăcându-se cu sfintele veșminte și punându-și omoforul, a făcut semnul crucii și a intrat în cuptor, unde rămânând timp îndelungat, a ieșit nears, având felonul plin de cărbuni de foc. Și toți aproape îngrozindu-se de minunea aceasta după ce au primit credința în Hristos au fost botezați.

Sfântul s-a mutat fericit din viață în ziua a douăzeci și doua a lunii decembrie.

Tot în această zi, pomenirea sfinților Nestor și Arcadie, episcopii Trimitundei, care cu pace s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Pavel cel simplu, ucenicul sfântului Antonie cel Mare.

Cel între sfinți părintele nostru Pavel, supranumit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate și de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soție înrăutățită și desfrânată, fără ca el să știe lucrul acesta multă vreme. Într-una din zile, venind el de la țarină pe neașteptate, în afară de vremea obișnuită, așa cum se întâmplă câteodată, a găsit pe soția lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândețe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceți, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie și ea și copiii ei, iar eu mă voi duce și mă voi face monah.

Și îndată lăsând toate și bine rânduindu-le, a plecat la fericitul Antonie și bătând la ușa acestuia, fericitul Antonie a ieșit și i-a zis: Cine ești, frate, și ce cauți aici? Iar el i-a răspuns: Sunt un străin și am venit la tine să mă fac monah. Iar sfântul i-a zis: Bătrân fiind de șaizeci de ani, nu poți să te faci monah și nici să înduri necazurile și strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găsești din belșug cele necesare trupului și vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci frații vor ajuta neputința ta, fiindcă eu stau singur și mănânc doar la cinci zile o dată și atunci chiar rămânând mai mult flămând. Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Și sfântul neputând să-l alunge, închizând ușa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neieșind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămând și nu s-a depărtat. În ziua a patra însă sfântul având trebuință neapărată să iasă afară, deschizând ușa și găsindu-l pe Pavel lângă ușa colibei, i-a zis: Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poți să rămâi împreună cu mine. Dar Pavel i-a răspuns: Îmi este cu neputință să mă duc într-altă parte. Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dacă vei da dovadă de ascultare și vei împlini fără lenevire și fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea și aici să te mântuiești; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai obosești și nu te întorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel răspunzând a zis: Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face. Și sfântul i-a zis: ridică-te deci și roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ți aduc de lucru. Fericitul Antonie intrând în peșteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; și Pavel a stat nemișcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arșița soarelui. După aceasta, sfântul Antonie ieșind afară și luând ramuri de finic, i-a zis: ia și împletește din ramurile acestea, așa cum mă vezi că împletesc eu. Și bătrânul a împletit până la al nouălea ceas un șirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Dar sfântul i-a zis: rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit și împletește din nou. Și Pavel a stat nemâncat timp de șapte zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulțumească și să, plece de acolo. Dar, Pavel, despletind șiragul cu îndelungă-răbdare și cu osârdie și împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească și fără să se tulbure, a uimit pe sfânt. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine? Iar Pavel a răspuns: cum crezi, părinte! Și lucrul acesta l-a înmuiat iarăși pe sfântul; și punând masa, a așezat pe ea patru bucăți de pâine, de câte șase uncii fiecare (aproape 200 grame) și a înmuiat pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Și sfântul Antonie începând un psalm, ca și întru acesta să-l încerce pe Pavel, l-a cântat, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu sfântul. Apoi, sfântul i-a zis lui Pavel: stai la masă și ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Și îndeplinind și această poruncă, sfântul i-a zis: acum ridică-te, fă-ți rugăciunea și culcă-te. Iar acela neatingându-se câtuși de puțin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit. Către miezul nopții, sfântul Antonie ridicându-se pentru rugăciune, a sculat și pe Pavel și a prelungit rugăciunea până la ceasul al nouălea din zi. Când s-a făcut seară, sfântul Antonie luându-și înainte o bucată de pâine, de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel, mâncând încet mai avea încă din pâinea din care mânca. După ce a mâncat toată bucata de pâine, Antonie i-a zis: Bătrânule, mai mănâncă și altă bucată de pâine. Dar Pavel i-a răspuns: dacă vei mânca și tu, atunci și eu voi mânca. Sfântul Antonie a zis: mie îmi este de ajuns pentru că sunt monah. Dar Pavel a zis: pentru că și eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns și mie. Iar după ce au adormit puțin, sculându-se au început din nou să cânte. Când s-a făcut ziuă, l-a trimis să umble în pustiu și să se întoarcă abia după trei zile. După ce a făcut și aceasta, venind niște frați la sfântul Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Și sfântul i-a zis: slujește pe frați în tăcere și să nu guști nimic, până ce vor pleca. Și au trecut zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar frații îl întrebau: pentru ce nu vorbești? Și, pentru că el nu răspundea, sfântul i-a zis: vorbește fraților; și a început să vorbească.

Într-una din zile aducând cineva sfântului un urcior cu miere, sfântul Antonie a vărsat mierea pe pământ. După ce a făcut aceasta, sfântul a zis lui Pavel: adună mierea strop cu strop și vezi ca nu cumva ceva din ea să rămână fără să poată fi folosită. Și făcând aceasta nu s-a tulburat și nu s-a schimbat câtuși de puțin. O altă dată i-a poruncit sã scoată apă și toată ziua să o verse fără de folos.

Și altădată, iarăși, desfăcându-i îmbrăcămintea, i-a poruncit să și-o coasă cu îngrijire la loc. Când sfântul l-a văzut că săvârșește fără șovăială, fără murmur și fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i poruncește, i-a zis: Uite, frate, dacă poți să faci în fiecare zi așa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit! Și Pavel a zis lui: dacă mai ai și altele să-mi arăți, nu știu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu ușurință le fac.

O astfel și atât de mare ascultare și umilință a dobândit fericitul Pavel, încât a primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dânșii. Iar marele Antonie, încredințându-se despre el, l-a ținut cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcându-i o chilie l-a așezat în ea, ca să cunoască toate vicleșugurile demonilor și să se lupte acolo cu ei. Deci, petrecând un an întreg în singurătatea lui și dovedindu-se a fi făcător de minuni și slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat după aceea către cereștile locașuri.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Efrem, patriarhul Antiohiei, care în pace s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro