Sinaxar 11 Septembrie

 

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Alexandria.

Cuvioasa Teodura Precum împărăția cerurilor s-a asemănat cu zece fecioare, după pilda lui Hristos în Evanghelie, în același chip și zece femei, asemănându-se cu schima bărbaților, au zdrobit boldurile ucigătorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece a fost și Teodora ce se prăznuiește acum, având numele de dar al lui Dumnezeu. Ea se trăgea din cetatea Alexandriei, și a trăit pe vremea lui Zenon împăratul în anul 472. Însoțindu-se prin nuntă cu bărbat legiuit, trăia viața cu bună rânduială și neprihănită. Dar, din pizma urâtorului de bine diavol, a căzut pe ascuns în preacurvie, și cugeta a căuta și a-și afla mântuirea. Auzind cuvintele Domnului că nu este nimic ascuns, care să nu se facă arătăt la judecata cea de apoi: "Că nu este lucru de taină, care să nu se arate" (Luca 8, 17), îndată a cunoscut greutatea păcatului ce a făcut. și lepădând îmbrăcămintea femeiască, și luând îngerească schima a monahilor, și în loc de Teodora s-a numit Teodor, a mers într-o mănăstire bărbătească, și acolo se pocăia și plângea pentru păcatul său.

După ce a petrecut, fericită, doi ani întregi, ostenindu-se cu slujbe grele și nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase mănăstirii, din pizma urâtorului de suflet diavol, a fost clevetită cum că a făcut desfrânare cu o femeie, de către unii care au adus un prunc și aruncându-l afară la poarta mănăstirii, spunând mincinos că era al ei. Pentru aceasta Fericita Teodora, primind prihănirea aceasta ca fiind adevărată, a luat pruncul și-l hrănea pe el cu curățenie ca și când era al său. Așa se sârguia, de trei ori fericită, a se tăinui pe sine că era femeie după fire.

După aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu și pentru canonul păcatului său, i-au îngăduit să locuiască lângă mănăstire șapte ani întregi, luptându-se cu gerul iernii și cu arșița verii și cu culcarea pe jos, și abia cu greu mai pe urmă a intrat în mănăstire. De atunci, uscându-și trupul cu desele rugăciuni, cu osteneli și cu starea și privegherea cea de toată noaptea, și cugetând la moștenirea împărăției cerurilor, a ajuns la țelul pe care l-a iubit. Căci femeie fiind după fire, a viețuit împreună cu bărbații fără a fi cunoscută, și s-a nevoit ca un bărbat, strălucind prin pustnicie ca un mare luminător. Pentru aceasta, fiind împovărată de ostenelile sale cele vrednice de plată, s-a suit cu bucurie către Hristos, Mirele său Cel dorit. Iar monahii văzând minunea aceasta preamărită, s-au spăimântat și au mărit pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Eufrosin bucătarul.

Eufrosin Bucatarul Acest cuvios s-a născut din părinți țărani și fiind crescut fără de învățătură, a venit la mănăstire. și îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat și luat în râs de către toți monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăția inimii și a cugetului și cu liniștea gândului, fără a se tulbura cât de puțin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu și cu înțelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era și un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguință pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătățile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. Sf. Eufrosin bucătarul.

Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină și privea cu mirare și cu spaimă la bunătățile cele veselitoare ce se aflau acolo. și văzu acolo și pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii și se desfăta de bunătățile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: "A cui este grădina aceea? și cum s-a aflat el acolo?" Iar Eufrosin a răspuns: "Grădina aceasta este locuința aleșilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici". Iar preotul i-a zis lui: "și oare ce faci în această grădină?" Eufrosin a răspuns: "Eu stăpânesc toate câte vezi aici și mă bucur și mă veselesc de privirea și câștigarea acestora".

Atunci preotul i-a zis: "Poți să-mi dai ceva din bunătățile acestea?" Eufrosin a răspuns așa: "Ia cele ce voiești din acestea, prin darul Dumnezeului meu". Atunci preotul i-a arătat merele, și cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: "Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut". și fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinții la Utrenie, s-a trezit preotul.

și în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, și, o, minune! a aflat în fapt merele. și minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemișcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, și văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit și l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: "Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie". și preotul a zis: "Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toți măririle lui Dumnezeu, și tu nu voiești să arăți adevărul?" Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: "Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătățile pe care vor a le moșteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care și tu de mulți ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut și pe mine desfătându-mă cu bunătățile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredințeze pe sfinția ta despre bunătățile celor dorite drepților, a lucrat prin mine smeritul această minune". Atunci a zis preotul: "Părinte Eufrosine, și ce mi-ai dat din bunătățile livezii?" Iar Eufrosin a răspuns: "Merele cele frumoase și mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme și nu om".

Atunci preotul a povestit la toți frații vedenia ce a văzut. și printr-aceasta a îndemnat pe toți a se minuna și a se spăimânta, și spre dorința binelui și a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. și s-a depărtat fugind și rămânând necunoscut până în sfârșit. Iar din merele acelea mâncând mulți bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Diodor, Diomid și Didim.

Aceștia au fost din Laodiceea Siriei și fiind prinși de domnitorul locului și mărturisind cu îndrăzneală adevărul, au fost bătuți fără milă și așa au primit sfârșitul vieții lor.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfintei Mucenițe Ia, cea bătrână de vârstă.

Sfânta Martiră Ia a fost prinsă împreună cu 9000 de creștini de către împăratul Persan Sapor II și au fost duși în orașul Persan Bisada. șeful vrăjitorilor persani a cerut sfintei să renuțe la Hristos dar ea a rămas neclintită și a fost supusă torturii. Apoi ei au aruncat-o în închisoare, și după torturi repetate i-au tăiat capul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Dimitrie și Evantia soția sa și Dimitrian fiul lor, care fiind chinuiți cu foamea, s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Xenia cea nebună în Hristos, de la Sankt Petersburg (Rusia).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro