Sinaxar 18 Noiembrie

 

În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Platon.

PlatonAcesta era din țara galaților, din cetatea Anghirei, frate al Sfântului Mucenic Antioh. Și pentru mărturisirea lui Hristos a fost adus înaintea guvernatorului Agripin, tânăr fiind de vârstă. Și au fost rânduiți doisprezece slujitori de l-au bătut și l-au supus la tot felul de chinuri îngrozitoare pe care le-a îndurat ca un mucenic, iar la sfârșit i-au tăiat capul.

- Sf. Mc. Platon din Ancyra în enciclopedia ortodoxa ro.OrthodoxWiki.org

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Romano.

Acesta a trăit în zilele împăratului Maximian și pentru dragostea ce avea pentru Hristos a tras înapoi pe eparhul Asclipiad, care voia să intre în capiștea idolilor, zicându-i că idolii nu sunt dumnezei. De aceea l-au bătut peste gură și l-au chinuit. Și ceru sfântul de se aduse un copilaș, spre mustrarea eparhului. Și l-a întrebat eparhul: "Pe care Dumnezeu se cade să-l cinstim și să ne închinam lui?" Iar el a răspuns: "Pe Dumnezeul creștinilor". Deci bătând eparhul pe copil, fiind și maică-sa de față, copilului fiindu-i sete a cerut apă, dar maică-să fiind binecredincioasă și de Dumnezeu iubitoare i-a zis: "Nu bea, fiul meu, din aceasta apă, ci du-te și bea din apa cea vie". Și fiindcă copilul mustra încă pe tiran, iarăși l-au bătut și i-au tăiat capul. Iar Sfântului Romano i-au tăiat limba, dar și după ce i-au tăiat-o a grăit, mulțumind lui Dumnezeu.

Deci auzind împăratul Maximian de minunea aceasta a sfântului a poruncit să fie sugrumat în temniță, și așa a părăsit el această viață deșartă, luând cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Romano, diaconul palestinianul.

Acesta era din Palestina și a fost diacon al bisericii din Cezareea Palestinei. Și a săvârșit mărturisirea lui în orașul Antiohiei, pe vremea lui Dioclețian. Deci acest pururea-pomenit îndemna cu învățătura sa la mucenicie pe creștinii care, temându-se de chinuri, nu mărturiseau pe Hristos. Drept aceea și el însuși fiind chemat, a stat înaintea judecătorului, mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat. Și îndată a fost osândit să fie aruncat în foc; dar aflând Dioclețian n-a lăsat să-l arunce în foc, ci a poruncit să-i taie limba. Dar mucenicul lui Hristos, deși s-a lipsit de limbă, mai tare însă și mai curat vorbea, propovăduind în priveliște pe Hristos. După aceasta l-au pus la închisoare și i-au băgat picioarele în butuc și, încingându-i gâtul cu funie, prin sugrumare l-au omorât.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zaheu, diaconul bisericii Gadirilor, și Alfeu, care de sabie, s-au săvârșit.

Acest fericit Zaheu a fost dus înaintea judecătoriei închinătorilor de idoli, având pe grumajii săi un lanț greu de fier. Și întrebat fiind de judecător a mărturisit în priveliște pe Hristos. Deci a fost muncit cu grele și crude chinuri. După aceea legându-l, l-au aruncat în închisoare și i-au băgat picioarele în butuc și, așa fiind întins, a suferit cu bărbăție patru zile și patru nopți.

După aceasta a fost adus la judecătorie și Sfântul Alfeu, care era plin de Duhul Sfânt. Și după ce i-au strujit tot trupul cu bătăile și i-au ars coastele, l-au băgat în închisoare ca să pătimească acolo cele asemenea, cu împreună-nevoitorul lui, Sfântul Zaheu. Iar în ziua următoare, li s-au tăiat amândurora capetele prin sabie și așa au luat, fericiții, cununa nevoinței.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro