Sinaxar 22 Noiembrie

 

În această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim și Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel.

Aceștia au fost pe vremea împărăției lui Nero, ucenici fiind Sfântului Pavel, și au mărturisit la Colose orașul Frigiei, aproape de Laodiceea. Făcând păgânii praznic Artemidei, în capiștea lor din Colose, sfinții, cu alți creștini dimpreună, lăudau pe Dumnezeu în sfânta biserică. Retrăgându-se ceilalți când au năvălit idolatrii, au rămas numai ei singuri cu Apfia, credincioasă fiind și ea, dorind de mărturisirea lui Hristos. Deci, prinzându-i, i-au adus la Androcleu mai-marele Efesului și au fost bătuți de el, dar nesupunându-se a face jertfa la idolul ce se chema de dânșii Mina, i-au îngropat până la brâu și așa i-au ucis cu pietre, săgetați fiind întâi de copii mici cu săgețile.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Cecilia și a Sfinților Mucenici Valerian și Tiburtie.

Aceștia au suferit pe vremea împărăției lui Dioclețian. Cecilia era din Roma, din neam strălucit. Deci măritând-o după Valerian, l-a adus la credința în Hristos și l-a hotărât a petrece în curăție. Iar Valerian a întors pe Tiburtie, care îi era frate bun, și la atâta faptă bună s-a ridicat Tiburtie încât și cu îngerii vorbea în toate zilele. Dar, fiindcă îngropau ei moaștele mucenicilor lui Hristos, au fost pârâți la Tuschie Almachie prefectul cetății și, fiind aduși înaintea lui și mărturisind ei pe Hristos, au fost dați pe seama lui Capelarie Maxim să li se taie capetele. Acesta după ce a tăiat pe sfinți, văzând îngeri petrecând și purtând ca niște odoare sufletele mucenicilor, a crezut și el. Iar Sfânta Cecilia, fiind băgată într-o baie foarte tare înfierbântată, a fost silita să stea în ea trei zile. Apoi din porunca prefectului i s-a tăiat capul acolo în baie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Maxim Capelarie, care prin bătaie s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea nevoinței Sfinților Mucenici Marcu, Ștefan și a altui Marcu.

Aceștia erau pe vremea împăratului Dioclețian și a mai-marelui Magnus, din cetatea Antiohiei Pisidiei. Deci fiind prinși, și pe Hristos în priveliște mărturisind și multe chinuri suferind și nevrând a se lepăda de Hristos, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea chinuirii Sfântului Mucenic Procopie, cel din Palestina.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Menignu Piuarul.

Acesta era din colonia Elespontului din cetatea Parios. Și auzind pe oarecare ostași strigând în piață că Nazarineanul Iisus venind noaptea a furat pe cei legați ai noștri, aprinzându-se foarte cu duhul, multă grijă punea ca să câștige mucenicia. Căci în aceeași cetate a sfântului mulți mucenici fiind închiși prin închisori de paznici, ușile fiind încuiate, sfinții au fost dezlegați din legături de dumnezeiesc înger și, nefiind găsiți, foarte s-au tulburat mult prigonitorii. Iar Menignu auzind și dumnezeiesc glas chemându-l pe el și îndemnându-l către lupte, n-a zăbovit. Ci dând înapoi stăpânilor hainele ce le luase spre înălbire, și poruncile date de tirani rupându-le, a fost bătut cumplit de chinuitori, apoi aruncat la pământ, spânzurat pe lemn, strujit, și degetele picioarelor i s-au tăiat. Deci adus fiind înaintea tiranilor și nevrând ca să jertfească, a fost osândit la moarte; și fiind lovit de gealat cu sabia, și-a dat Domnului duhul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Avva.

Acesta era din neamul israeliților. Lăsându-și el părinții și patria, și bogăția, a urmat unui monah și, luând chipul monahicesc, a petrecut împreună cu monahul câțiva ani. Mai în urmă s-au dus amândoi la marele Eusebie nevoitorul, care adormind întru Domnul, a rămas Avva în locul lui. Și petrecând acolo treizeci și opt de ani, pururea a sporit întru fapte bune, ca și cum atunci ar fi început. Încălțăminte pe picioarele lui nu a pus niciodată; mâncarea lui era atât de puțină, încât să dea numai puțină putere trupului; de prisos socotea încă și băutura de apă; fiind încins cu grele lanțuri de fier, prea puțin ședea; iar partea cea mai multă de zi și noapte o petrecea stând drept și făcând rugăciune. Sta și pe genunchi, aducând rugăciuni Domnului; nimeni nu l-a văzut pe el culcat. Iar după ce a fost făcut egumen și proistos monahilor de acolo s-a arătat pe sine înaintea ascultătorilor frați chip și pildă de înțelepciune și de faptă bună. Așa trăind și multe zile făcându-și, s-a odihnit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Hristofor și Eufimia, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sf. Talaleu și Antim, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Tadeu, care, fiind legat de roata și din deal slobozit, s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea chinuirii Sfinților Mucenici Agapion, Sisinie și Agapie.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru ierarhul și făcătorul de minuni Climent, episcopul Bulgariei cel din Ohrida, care s-a numit și Bulgaro-Chiricos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox

Recomandari ortodoxe:
Resurse ortodoxe - www.resurse-ortodoxe.ro
Noutati ortodoxe - www.noutati-ortodoxe.ro