Title: Icoana Maicii Domnului din Vladimir

Ioana Maicii Domnului din Vladimir a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca din blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și dreptul Iosif. Maica Domnului văzând Icoana a exclamat: Iată de acum mă vor ferici toate neamurile. Harul Fiului meu și al meu va fi cu această Icoană. Icoana este o versiune a tipului Eleusa (greacă: Ἐλεούσα – tandră sau milostivă), cu copilul Iisus lipindu-și obrazul de al mamei sale. Privirea blândă a Maicii Domnului este îndreptată spre umanitate, având în ochi o urmă de tristețe din cauza proorociei lui Simeon: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Le. 2, 33-35). În același timp, pruncul Iisus încearcă parcă să o liniștească și să îi dea speranță. Cuprinzându-i gâtul mamei Sale cu mâna stângă, își apropie obrazul de obrazul Fecioarei, într-un minunat gest de tandrețe (de unde și numele de "Eleusa" - „Maica Domnului Mângâietoarea”). Chipul Pruncului este deja chipul unui adult, cu trăsături precise, a cărui frunte amplă reflectă înțelepciunea dumnezeiască. Veșmântul Său, himationul (Mantie amplă purtată, prinsă cu o agrafa pe piept sau pe umăr), roșu purpuriu, are sclipiri de aur, așa cum se cuvine lui Dumnezeu: este lumina cea neînserată." Eterna legătură dintre mamă și prunc este perfect surprinsă în pictura acestei icoane care îi preamărește pe amândoi deopotrivă, nedespărțiți. În anul 1514, marele cneaz Vasilie, sfătuindu-se cu Mitropolitul Varlaam, a hotărât să înnoiască și să înfrumusețeze icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vladimir. Având adâncă credință, el însuşi a lucrat cu sfințenie la icoană, în palatele sale. De asemenea, Mitropolitul Athanasie, urmașul Preasfințitului Macarie in scaunul mitropolitan de la Moscova, a făcut in anul 1566 o nouă restaurare a icoanei. Nu se poate ignora atenția acordată icoanei Maicii Domnului din Vladimir de către Sfințitul Patriarh Nikon, bun cunoscător și iubitor al artei bisericești. Prin porunca sa, în anul 1568, aurarului Petru Ivanovici i s-a comandat refacerea îmbrăcămintei de aur - aceasta si cu cheltuiala Mitropolitului grec Fotie. Doar aceste două ferecături au rămas după ordinul lui Petru I, din 1722. Atunci, de la icoană au fost luate „,colierele date de împăratul Mihail Fedorovici, marele diamant cu cinci rubine, cele cinci pietre de smarald şi cele unsprezece spinele cu încrescături aurite; cele şase caturi de aur; patru panaghii; şaisprezece cruci cu perle și pietre prețioase şi pe deasupra cerceii și câteva rase-în total, un număr de 152 de obiecte. În acea vreme icoana a pierdut o mare parte din podoabele sale. Un moment foarte important în cronica icoanei Maicii Domnului din Vladimir l-a reprezentat degajarea ei de ultimele înscrisuri şi restaurarea acesteia. În anul 1918, la cererea Departamentului pentru protecția monumentelor de artă şi antichități, icoana a fost scoasă din chivotul său pentru o examinare. În anul 1895, cu ocazia urcării pe tron a ultimului descendent din casa Romanovilor, țarul mult pătimitor Nicolae, s-a făcut o nouă restaurare a sfintei icoane. În anul 1918, s-a constatat ca un strat gros de lac, dat în timpul restaurării din 1895, acoperise icoana din pricina unei restaurări neconforme. Pe ea apăruseră ciuperci, care s-au extinseseră, pictura începuse să se deterioreze, iar culorile să se întunece și să se scorojească. Ca urmare, stratul de aur prețios, cu mulțime de briliante şi perle, a fost scos de pe icoană și predat spre păstrare temporară la Palatul armurăriei din Kremlin. Pe data de 20 decembrie 1918, în timpul protoiereului Serghei Ermonski, icoana a fost mutată din Catedrala Adormirii Maici Domnului în clădirea bibliotecii Patriarhiei, pentru o nouă restaurare. Pe data de 22 februarie 1919 s-a încheiat restaurarea feței icoanei. În aceeaşi zi au început să lucreze pe spatele icoanei, unde se afla zugrăvită crucea. Pe data de 6 martie restaurarea a fost încheiată pe deplin. Lucrările de restaurare şi zugrăvirea au fost realizate de către vestitul maestru G.O. Cirikov. În anul 1926 icoana a fost transferată la Muzeul National de Istorie, unde s-a aflat până în anul 1930, când a fost strămutată la Galeriile Tretiakov.

Category: Video

Added: Nov 17, 2023

Vizualizari: 118