CINSTIREA MAICII DOMNULUI IN TRADITIA ORTODOXA

Cu cat credinţa în Hristos se întindea şi numele Mântuitorului era slăvit în tot pământul, iar împreună cu EI şi Cea care primise să-I fie Maică -, cu atât mânia potrivnicilor lui Hristos creştea împotriva ei. Măria a fost mama lui Iisus. Ea a arătat o nemaiauzită curăţie şi, mai mult, fiind acum în cereştile lăcaşuri este un sprijin pentru toţi creştinii. Prin urmare, toţi cei care-L urau pe Iisus Hristos şi care nu credeau în El, cei care nu-I înţelegeau învăţăturile sau, mai bine spus nu voiau să le înţeleagă aşa cum le-a înţeles Biserica, cei care doreau să pună în locul dumnezeieştilor învăţături ale lui Hristos propriile judecăţi omeneşti, toţi aceştia şi-au aţintit ura pentru Hristos, pentru Evanghelie şi pentru Biserică asupra Preacuratei Fecioare. Au urmărit să-i ştirbească cinstea, pentru ca în acest fel să poată distruge şi credinţa în Fiul său. Au dorit să-i ştirbească cinstirea printre oameni pentru a putea să schimbe din temelii întreaga învăţătură creştină. în pântecele Fecioarei s-a întâlnit omul cu Dumnezeu. Ea a fost cea aleasă a-I sluji Fiului lui Dumnezeu, ca scară pentru a Se pogorî El din Ceruri. A defăima cinstirea sa înseamnă a smulge creştinismul din rădăcini, a-1 distruge din înseşi temeliile sale.

Chiar după slăvită sa Adormire necredincioşii au izbucnit cu ură şi cu răutate împotriva ei. în timp ce Sfinţii Apostoli îi duceau pe un pat preacuratul trup pentru a-1 îngropa în Ghetsimani, în locul pe care ea însăşi I-a ales, Sfântul Ioan Evanghelistul mergea înainte-i, purtând ramura adusă Preacuratei din Rai de Arhanghelul GavriiI cu trei zile înainte, înştiinţâd-o astfel că s-a apropiat ceasul mutării sale la lăcaşurile cele cereşti.

„La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov dintr-un popor barbar”, cânta Sfântul Apostol Petru din Psalmul 113, iar întreg alaiul Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ucenicii lor (ca de pildă Sfântul Dionisie Areopagitul), care de asemenea au fost aduşi în chip minunat la Ierusalim pe norii cerului îi răspundeau „Aliluia”. Deci, în timp ce se întâmplau cele înfăţişate, cu alaiul întreg psalmodiind această sfântă cântare, numită de iudei „Aliluia”, adică „Slăviţi pe Domnul”, un preot iudeu, Atonie s-a aruncat asupra patului, vrând să-1 răstoarne şi să arunce la pământ trupul neprihănit al Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.

Dar nebunia lui a fost de îndată pedepsită: Arhanghelul Mihail ce stătea în chip nevăzut de faţă, cu sabia sa i-a tăiat nelegiuitului mâinile, acestea rămânând spânzurate de catafalc. Uluit şi zvârcolindu-se de durere, Atonie şi-a dat seama că greşise şi, cerând iertare lui Iisus pe care până atunci îl urase defăimându-I numele, a fost deîndată vindecat. S-a botezat creştin numaidecât şi mărturisindu-L pe Hristos înaintea iudeilor dintre care ieşise a primit moarte de mucenic. În acest chip acea sârguinţă de a ştirbi slava Maicii Domnului s-a întors într-o cinstire şi mai mare.

Însă vrăjmaşii credinţei în Hristos nu s-au oprit aici. Frica i-a oprit arunci să-şi arate dispreţul pe care-1 nutreau faţă de cinstirea adusă Preacuratei, dar răutatea lor nu contenea să lucreze întru ei. Văzând că pretutindenea numele Mântuitorului era cinstit, au început îndată a răspândi o mulţime de vorbe pângăritoare despre creştini. Nu au cruţat nici numele Maicii Domnului, scornind o poveste cum că Iisus din Nazaret ar fi fost dintr-o familie fără căpătâi, josnică şi stricată, mama sa fiind încurcată cu un oarecare soldat roman.

Dar aici minciuna era prea făţişă pentru ca această plăsmuire să fie băgată în seamă. Întreaga familie a lui Iosif, logodnicul Măriei şi însăşi Măria erau bine cunoscuţi de locuitorii Nazaretului şi ai ţinuturilor din împrejurimi. „De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama lui Măria şi fraţii Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui nu sunt toate la noi?” (Matei 13, 54-56; Marcu 6, 3; Luca. 4,22) ziceau cei din ţinutul Nazaretului, când Hristos Şi-a arătat înaintea lor în sinagogă înţelepciunea Sa nepământească. Căci în oraşele mici lucrarea fiecăruia este cunoscută până în cele mai mici amănunte, ţinându-se sub o aspră veghere curăţia vieţii în familie.

I-ar fi arătat oamenii lui Iisus o atât de mare cinste, chemându-L să predice în sinagogă dacă s-ar fi născut dintr-o legătură nelegiuită? Iar Măria nu ar fi pătimit ceea ce spune Legea care osândeşte pe asemenea oameni să fie ucişi cu pietre? Mai mult, fariseii ar fi avut o mulţime de motive să-I reproşeze Lui Hristos purtarea Maicii Sale, dar lucrurile s-au petrecut dimpotrivă. Maria s-a bucurat de o cinste preamare, în Cana, la nuntă, unde a fost oaspetele de onoare şi, chiar când Iisus a fost batjocorit şi bătut, nimeni nu şi-a îngăduit să o prihănească şi să o batjocorească pe Preacurata Sa Maică.