Description: |
CINSTIREA MAICII DOMNULUI IN TRADITIA ORTODOXA
Dupa
cel de-al treilea sinod a toată lumea, creştinii atât în
Constantinopol, cât şi în celelalte părţi ale Imperiului, au început a
cere cu şi mai multă putere mijlocirea Maicii Domnului, iar nădejdile
puse în rugăciunile ei nu au fost zadarnice. Maica Domnului a fost
ajutătoarea nenumărator suferinzi, necăjiţi şi a multora aflaţi în
nenorociri. De multe ori a pus pe fugă duşmanii care
împresurau Constantinopolul, arătându-se astfel ca apărătoare
preaputernică a cetăţii, oarecând chiar arătând în chip văzut Sfântului
Andrei cel nebun pentru Hristos, minunatul ei Acoperământ
întinzându-se asupra credincioşilor ce stăruiau noaptea în rugăciune
în biserica din Vlaherne. Împărăteasa
Cerurilor le-a dăruit biruinţe în bătălii impăraţilor bizantini care
obişnuiau să poarte cu dânşii în luptă Icoana Maicii Domnului
Hodighitria. Tot ea i-a întărit şi pe pustnicii şi nevoitorii care se
luptau împotriva patimilor şi a slăbiciunilor firii omeneşti căzute. Ea
este aceea care i-a luminat şi i-a “îndrumat pe Sfinţii Părinţi ai
Bisericii, printre care s-a aflat şi Sfântul Chirii al Alexandriei
atunci când acesta s-a îndoit de sfinţenia si curăţenia Sfântului Ioan
Gură de Aur. Preacurata
Fecioară este aceea care a pus în gura cântăreţilor Bisericii cântări
şi imne preaminunate, adesea făcând să le meargă vestea unora dintre
acei care înainte nu aveau darul cântării, dar care au fost lucrători
smeriţi, cum s-a întâmplat şi cu Sfântul Roman Melodul. Este dar de
mirare cum creştinii se sârguiau să slăvească numele celei ce neîncetat
se ruga pentru ei? Întru cinstirea ei au fost rânduite zile de praznic,
ei i-au fost închinate mulţime de imne şi de cântări, iar slăvită
icoana sa era cinstită pretutindenea. Dar
răutatea stăpânitorului acestui veac i-a într-armat pe fiii
pierzării spre a porni încă o dată lupta împotriva lui Emanuel şi a
Preacuratei Sale Maici, în acelaşi Constantinopol care preaslăvea acum,
aşa cum înainte o făcuse Efesul pe Maica Domnului ca pe o neînfruntată
apărătoare a sa. Neîndrăznind la început să hulească făţiş împotriva
Celui ce a biruit pe tatăl lor diavolul, au încercat a micşora slava ce
i se aducea Maicii lui Dumnezeu oprind cinstirea icoanelor
Mântuitorului şi a prietenilor Săi, numind acest lucru „închinare la
idoli”. Dar Maica Domnului i-a întărit mai ales în acele zile grele pe
cei ce aveau râvnă în lupta ce o duceau pentru apărarea cinstirii
icoanelor, arătând multe semne şi minuni prin icoanele sale şi
vindecând mâna Sfântului Ioan Damaschinul, cel care a aşternut pe
hârtie multe scrieri spre apărarea icoanelor. Dar
prigonirea celor care cinsteau sfintele icoane şi pe Sfinţi s-a sfârşit
încă o dată cu o biruinţă a credinţei ortodoxe, căci cinstirea adusă
icoanelor se răsfrânge asupra celor zugrăviţi într-însele; iar Sfinţii
lui Dumnezeu sunt cinstiţi ca şi prieteni ai Lui pentru Duhul Sfânt
Care S-a sălăşluit întru ei, după cuvintele Psalmistului care zice:
„Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi” (Psalm 138, 8). Preacurata
Maică a lui Dumnezeu a fost slăvită în cer şi pe pământ iar ea, prin
sfintele sale icoane, chiar în zilele când acestea erau supuse
batjocurii vrăjmaşilor a arătat atât de multe minuni, încât şi astăzi,
întru căinţă ne aducem aminte de ele. Cântarea „De Tine Acum s-a
hotărât ca fiecare cântare din dumnezeiestile slujbe să se încheie cu
un imn sau vers în cinstea Maicii Domnului . De multe ori în timpul
anului, creştinii din toate părţile lumii se adună în biserici aşa cum
se adunau şi înainte, spre a o ruga, spre a-i mulţumi pentru toate
binefacerile pe care le-a arătat şi spre a-i cere milă Maicii lui
Dumnezeu. Dar
putea vrăjmaşul creştinilor, diavolul care „umblă, răcnind ca un leu,
căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8) să rămână un privitor
nepăsător al slavei celei Preacurate? Putea să se recunoască înfrânt şi
să înceteze a se lupta împotriva adevărului, folosindu-se de cei care-i
împlinesc voia? Şi aşa, când întreaga zidire răsuna de vestea cea bună
a credinţei în Hristos, când în tot locul era chemat numele Preasfintei
Născătoare, când lumea întreagă s-a umplut cu biserici, când casele
creştinilor erau împodobite cu sfinte icoane, atunci a apărut şi a
început să se răspândească o nouă şi mincinoasă învăţătură despre
Maica Domnului. Această învăţătură este primejdioasă prin aceea că
mulţi nu pot vedea cu repeziciune în ce măsură strică adevărata
cinstire a Maicii Domnului. „Se
bucură ceea ce eşti plină de dar toată făptura” şi Icoana Maicii
Domnului Tricheirusa (cu trei mâini) ne reamintesc de vindecarea
minunată a Sfântului Ioan Damaschinul dinaintea acestei icoane; iar
povestea Icoanei Maicii Domnului Portărita de la mănăstirea atonită
Iviron ne spune despre minunata întâmplare care a făcut ca văduva la
care fusese această icoană înainte, să voiască mai bine a o arunca în
mare, decât a o da pe mâna vrăjmaşului. Nici
o prigoană împotriva celor care cinsteau pe Maica Domnului şi toate
cele ce ţineau de pomenirea ei nu a putut micşora în vreun fel
dragostea pe care creştinii o purtau Celei care era „Rugătoare caldă”. |