Maica Domnului
Maica Domnului
Ne găsiți pe:
Preacinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa

Biserica Ortodoxa invata ca numai lui Dumnezeu in Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh, I se cuvine adorare sau inchinare, dar ca Maicii Domnului, sfintilor ingeri, sfintilor, sfintelor moaste, sfintelor icoane si Sfintei Cruci se cuvine sa dam cinstirea potrivita. Intrucit Maica Domnului este cea dintii dintre sfinti, ei I se acorda <<prea cinstire>> (iperdoulie), supravenerare. Sfintilor li se acorda numai <<cinstire>> (doulia) sau venerarea. In Noul Testament Maica Domnului a fost prea cinstita de Elisabeta, mama Sfantului Ioan Botezatorul, care <<s-a umplut de Duhul Sfant>> si a zis: <<Binecuvintata esti tu intre femei si binecuvintat este rodul pintecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?>> (Luca 1, 41-42). Apoi, dupa salutarea Elisabetei, insasi Prea Sfanta Fecioara a marturisit, ca intr-o profetie, ca pe ea <<o vor ferici toate neamurile>> (Luca 1, 48). Insa cel mai substantial argument pentru prea cinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa il constituie respectul dat de Insusi Mantuitorul propriei Mame in timpul copilariei si adolescentei, apoi in decursul lucrarii Sale publice cind, la rugamintea ei, a facut minunea din Cana Galileii, sau cind a incredintat-o ucenicului prea iubit in ultimele clipe ale vietii Sale pamantesti, zicind: <<Femeie, iata fiul tau! Apoi cind a zis ucenicului: <<Iata mama ta!>> (Ioan 19, 26). Si, ne spune Sfanta Scriptura, <<din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine>> (Ioan 19, 27). De aici, din faptul ca abia inainte de a-si sfirsi viata pamanteasca pe Cruce, Mantuitorul a incredintat pe Sfanta Fecioara ucenicului in care avea cea mai mare incredere si care-L insotise pina in ultima clipa fara ezitare, desprindem concluzia fireasca si clara, ca Maica Domnului s-a aflat pina in acel moment in grija deosebita a Fiului. Caci daca Iisus ar fi avut alti frati - cum gresit interpreteaza unii credinciosi anumite pasaje din Noul Testament - ce rost ar fi avut ca Mantuitorul sa incredinteze pe Mama lui, <<cu limba de moarte>> sau ca un legamint de neschimbat, ucenicului prea iubit, iar acesta din urma sa se ingrijeasca de ea ca la propria mama? Caci se spune fara echivoc, chiar de Sfantul Evanghelist Ioan, caruia I se face aceasta incredintare, ca <<din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine>> (Ioan 19, 27). Iar aceasta marturie, aparent simpla este covirsitoare!

Sfintii Apostoli au cinstit in chip deosebit pe Maica Domnului. La fel au facut si urmasii lor, episcopii, preotii si diaconii de totdeauna ai Bisericii Ortodoxe, fiind pilda centru credinciosii lor. Iar cind, prin formule eretice subtile s-a incercat sa se altereze doctirna ortodoxa despre Intruparea Fiului lui Dumnezeu si despre adevarata prea cinstire ce se cuvine Maicii Domnului, episcopii Sinodului Ecumenic de la Efes (431) au definit atit dogma hristologica imptriva lui Nestorie cit si atributul de <<Nascatore de Dumnezeu>> pentru Maica Domnului. De al mijlocul secolului al IV-lea inainte, in Biserica Ortodoxa, asadar, s-a mentinut neschimbata invatatura ca Maica Domnului a nascut cu trup omenesc real pe Fiul lui Dumnezeu cel nascut din Tatal inainte de toti vecii, cum se stabilise deja in sedintele Sinodului I Ecumenic (Niceea, 325) si cum se marturisea in Simbolul de credinta. Sinodul de la Efes a intarit si el cu detalii, invatatura ortodoxa despre Nascatorea de Dumnezeu sau, in greceste Theotokos. Mai tirziu, Sindoul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787) a reafirmat aceasta invatatura, impreuna cu invatatura ortodoxa despre cinstirea sfintelor icoane, a sfintelor moaste si semnului Sfintei Cruci, neabatindu-se de la aceeasi invatatura apostolica neintrerupta,

Prea cinstirea Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa se face in diverse chipuri, pe care le vom arata de aici inainte, si anume: a) invocare ei in rugaciune, zugravirea chipului ei in icoane murale sau pe lemn etc., c) tinerea sarbatorilor rinduite de Sfanta Biserica in cinstea Maicii Domnului, d) atribuirea numelui Maicii Domnului, Maria, nou-nascutelor din familiile crestine ortodoxe.

a. Invocarea Maicii Domnului in rugaciune se face atit in cadrul cultului public: cele sapte laude, Sfintele Taine, ierurgii si acatiste, cit si in spatiul mai limitat al rugaciunii personale sau particulare. La cultul public, in ectenii se gaseste intotdeauna o cerere speciala pentru invocarea Maicii Domnului, la care poporul (cintaretul) raspunde: <<Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi!>>. Se cere, astfel, ca Maica Domnului sa se milostiveasca de credinciosi si sa mijloceasca pe linga Fiul ei si Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru dobindirea a tot ce este necesar pentru mantuire. Toate rugaciunile: de sfintire a apei, a roadelor pamantului si prinoaselor, de binecuvintare a firii inconjuratoare, din cultul Bisericii Ortodoxe, contin parti speciale adresate Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. In mod special, Biserica Ortodoxa a utilizat si utilizeaza in cult stihiri si tropare, canoane si acatiste dedicate Maicii Domnului. De exemplu, la Vecernii, stihira cunoscuta sub numele de <<Dogmatica>> se refera la taina intruparii, slavind pe Nascatoarea de Dumnezeu. De asemenea, la Litii se aude intotdeauna frumosul tropar <<Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara>>, cintat indeobste de credinciosi. In canoanele de la Ultrenii se afla un numar de stihiri speciale in cinstea Maicii Domnului, cunoscute sub denumirea <<Ale Nascatorei>>. Iarasi, intr-un tropar din rinduiala <<Rugaciuni care se rostesc de catre credincios inainte de a primi Sfanta Impartasanie>>, aflam o admirabila expresie a prea cinstirii Maicii Domnului, pe care o reproducem aici: <<Mare este multimea pacatelor mele, Nascatoare de Dumnezeu, curata, la Tine alerg, avind trebuinta de mantuire. Cerceteaza neputinciosul meu suflet si te roaga Fiului Tau si Dumnezeului nostru, sa-mi daruiasca iertare de relele ce am facut, ceea ce esti una binecuvintata>> (Carte de rugaciuni, tiparita cu binecuvintarea si purtarea de grija a Prea Sfintitului Iosif, episcopul Rimnicului si Argesului, Rimnicul Vilcea, 1977p. 116). Iar la Sfanta Liturghie se cinta intotdeauna Axionul, cintarea de dupa sfintirea Darurilor, in cinstea Prea Curatei Fecioare Maria, Maica Domnului. In fine, Acatistul Bunei Vestiri este atit de mult indragit de credinciosii ortodocsi incit multi il pot spune pe de rost. El face uneori legatura intre cultul public si rugaciunea particulara, in care Maica Domnului este invocata pentru ajutor si folos sufletesc individual.

Maica Domnului este invocata in rugaciunea particulara a credinciosului ortodox fie in rugaciuni mai lungi, fie in formule de pietate si inchinare cum sint cele descrise la inceputul acestei prezentari. Aici credinciosul poate sa recurga la rugaciunile binecunoscute din cultul public al Bisericii Ortodoxe sau sa improvizeze dupa trebuintele sale, dar punind mai presus de toate cele catre mantuire. Uneori ca o rugaciune dar si ca o lauda adusa Nascatoarei de Dumnezeu, credinciosii canta <<Aparatoarei Doamna>>, pe care ei il invata de la Sfanta Liturghie, aceasta cantare fiind intonata in multe biserici parohiale in timpul vohodului mic.

b. Zugravirea chipului Maicii Domnului este foarte frecventa in Biserica Ortodoxa. Dar aceasta zugravire are ceva specific, deosebitor de toate reprezentarile din alte Biserici, in special cele romano-catolice si, in ultima vreme, cele din unele locasuri de cult ale protestantilor. Astfel zugravirea chipului Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa pastreaza cu sfintenie limitele bidimensionalitatii: lungime si latime, dar nu adincime. Virsta Sfintei Fecioare in icoane este virsta maturitatii materne. In brate, Maica Domnului tine pe Pruncul-Dumnezeu, in gloria de Domn al creatiei. De regula, in icoanele imparatesti, Maica Domnului apare numai in aceasta imagine, de <<Imparateasa-Maica>>. Celebre sint, dupa cum se stie, infatisarile cunoscute sub denumirile de <<Odighitria>> (Calauzitoarea), <<Glikofilousa>> (Dulce-alinatatoarea) etc., exprimind cele mai curate sentimente materne, apropiate de simtirea crestina ortodoxa de totdeauna.

Spre deosebire de aceasta modalitate de reprezentare a chipului Maicii Domnului din Biserica Ortodoxa, in Biserica romano-catolica de multa vreme, iar in unele lacasuri de cult protestante in ultimele citeva decenii, Maica Domnului este reprezentata indeobste prin statui, introducindu-se astfel tridimensionalitatea, de care se fereste Biserica Ortodoxa.

Biserica Ortodoxa tine cu strictete regulile erminiilor bizantine, introducindu-se doar ici si colo unele detalii de vestimentatie locale sau nationale. Chiar si atunci cind nu este reprezentata pictural cu Pruncul in brate, Maica Domnului este intotdeauna aproape de Mantuitorul Hristos, ca in icoanele reprezentind nunta din Cana Galileii, diverse alte ocazii din istoria sfanta, Rastignirea, Punerea in Mormint, Inaltarea la Cer, Deisis etc. astfel, Maica Domnului inspira pietate si curatie. Ca raspuns, ea primeste prea cinstirea credinciosilor care o privesc.

c. Tinerea sarbatorilor rinduite in cinstea Maicii Domnului constituie una din formele prin care credinciosii Bisericii Ortodoxe au aratat devotiunea lor speciala fata de Mama Domnului nostru Iisus Hristos. Cele trei mari sarbatori, Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Buna Vestire (la 25 martie) si Adormirea Maicii Domnului (la 15 august), sint tinute prin participarea la Sfanta Liturghie si prin fapte crestinesti, cea din urma prilejuind chiar pelerinaje la unele din marile minsatiri in Biserica Ortodoxa Romana.
d. Atribuirea numelui de Maria, numele <Maicii Domnului, fiicelor din familiile credinciosilor ortodocsi este atit de frecventa incit, probabil, acest nume este cel mai des intilnit la credincioasele ortodoxe. Astfel, insasi onomastica ortodoxa devine un mijloc de prea cinstirea a Maicii Domnului, devine o forma concreta si in acelasi timp atenta, respectuoasa, de supravenerare a celei dintai dintre sfintii Bisericii Ortodoxe.

Concluzii. Prea cinstirea Maicii Domnului constituie in Biserica Ortodoxa un act cult. Ea nu inseamna adorare - care se aduce numai lui Dumnezeu - ci o deosebita apropiere a credinciosului de Maica Domnului, prin rugaciune, pentru a dobindi de la Mantuitorul Hristos binefaceri in viata pamanteasca si petrecerea cu alesii lui Dumnezeu in viata viitoare.

In Sfanta Scriptura a Vechiului Testament gasim tipuri ale Maicii Domnului, prefigurari ale sfinteniei vietii ei, dar si profetii cu privire la nasterea Mantuitorului din Prea Curatul ei Trup. Iar la Noul Testament se descriu acele momente din viata pamanteasca a Sfintei Fecioare Maria care au avut o insemnatate deosebita pentru mantuirea lumii. De aceea s-au si subliniat astfel de momente, care au ramas apoi in memoria Bisericii crestine si au perpetuat prea cinstirea Maicii Domnului din timpurile apostolice si pina astazi. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxa nu a introdus o inovatie in cultul ei atunci cind, sub diverse forme, a recomandat credinciosilor ei sa roage pe Maica Domnului sa mijloceasca la fiul ei si Dumnezeul nostru pentru izbavirea din primejdii, pentru indreptarea celor rataciti, pentru dobindirea a tot ce este necesar in viata pamanteasca, si a harului in vederea vietii viitoare.

Cultul Bisericii Ortodoxe dovedeste cu prisosinta o intemeiata preocupare a imonologilor de a da expresie celor mai inaltatoare simtaminte pe care credinciosii orotodcsi le-au nutrit si le-au aratat fata de Maica Domnului. Aceste simtaminte au fost indreptatite de nenumaratele minuni si binefaceri pe care Maica Domnului le-a revarsat cu milostivire asupra poportului credincios: redobindirea pacii sufletesti si trupesti, vindecari minunate (vezi slujba din sarbatoarea Izvorului Tamaduirii etc.), izbinda asupra ispitirilor diavolesti. Prea cinstirea Maicii Domnului este in Ortodoxie o forma speciala de a lauda pe Dumnezeu prin sfintii Lui. Ea se mentine in limitele indicate de Sfanta Traditie si de Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe a Rasaritului, unde rugaciunea si transfigurarea sint mijloace de a ne apropia de Dumnezeu.

Categoria: Articole

Vizualizari: 333

Sfinții zilei
Căutare