Cantari si rugaciuni adresate Maicii Domnului
Title: Cantari si rugaciuni adresate Maicii Domnului
Description:

Calendarul liturgic al Bisericii Ortodoxe  cuprinde numeroase sarbatori, rugaciuni si cantari in cinstea Maicii Domnului, fapt care arala rolul ei deosebit in iconomia mantuirii si atentia pe care i-au acordat-o Sfintii Parinti in invataturile lor.

Imnele sau cantarile bisericesti reprezinta, inca din primele secole de dupa Hristos, unul din elementele esentiale ale cultului crestin. Psalmii si cantarile luate din Vechiul Testament au avut un rol foarte important in cadrul primelor comunitati crestine, care n-au intarziat a "produce din propria convingere cantari asemanatoare" Sfantul Apostol Pavel aminteste (Coloseni 3, 16) psalmii si cantarile pe care trebuie sa le cante crestinii. Dupa epoca apostolica, in Biserica au aparut un mare numar de imne sau cantari, la inceput mai mult intni lauda Domnului Hristos iar apoi si in cinstea Fecioarei Mana sau a sfintilor.

Imnele si cantarile liturgice au avut un rol deosebii de important in dezvoltarea cultului Maicii Domnului, cinstirea ei aparand in crestinism in mod concomitent cu cinstirea adusa lui Dumnezeu. Mai multe imne ale Sfantului Ambrozie, de exemplu, arata acest lucru. Sfantul Grigorie Taumaturgul spune si el intr-o Omilie ca "laudele aduse ei exista inca din primele veacuri".

Mentionarea imnelor care se cantau in cinstea maternitatii divine a Fecioarei Maria era, desigur, in stransa legatura cu mai multe sarbatori existente deja in Biserica si constituiau o pregatire liturgica pentru intampinarea acestora. De exemplu, la Nasterea Domnului era cinstita si Fecioara Maria, Maica Sa. De la mijlocul secolului al IV-lea se poate constata o dezvoltare a cultului "direct" al Fecioarei Maria, existand chiar excese asa cum a fost cazul coliridienilor pe care Sfantul Epifaniu i-a dezaprobat cu tarie. Sfanta Fecioara, spune el, trebuie preamarita, adica sa i se acorde cinstea cuvenita pentru salasluirea Fiului lui Dumnezeu in sanul ei, dar "ea nu are o natura divina incat sa i se aduca jertfe".

Sfantul Grigorie de Nazianz mentioneaza, in panegiricul pe care-l face Sfantului Ciprian, o rugaciune pe care o fecioara o aduce Maicii

Domnului, invocand-o in apararea fecioriei ei. Sfantul Ambrozie cerea si el fecioarelor, la sfarsitul secolului al IV-lea, in imnele inchinate Maicii Domnului, sa o urmeze, caci "de la ea si prin ea singura vom primi harul lui Dumnezeu". Sfantul Efrem Sirul, in cele 19 rugaciuni pe care le inalta Fecioarei Maria, lauda puterea ei de mijlocire in fata lui Dumnezeu. Intr-o scrisoare atribuita Sfantului Nil (430), Maica Domnului este numita "cea binecuvantata de lumea intreaga" conform profetiei pe care ea singura a facut-o. El adauga apoi ca "pretutindeni in lume Maria este laudata, cinstita si chemata in ajutor".

Imnologia poetico-dogmatica inchinata Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu a existat de timpuriu in Biserica si nu doar ca un element specific monahal sau ca o "consecinta" a influentelor pagane, ci ca expresia si manifestarea cea mai curata a credintei crestine. Numai asa se poate explica intinderea cultului ci, multimea rugaciunilor de la fiecare sarbatoare si zi liturgica.

La "Nasterea Maicii Domnului" (8 septembrie) in Troparul de la slujba Vecerniei se spune: "Nasterea ta, de Dumnezeu Nascatoare, bucurie a vestit la toata lumea; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii, Hristos Dumnezeul nostru. Si, dezlegand blestemul, a dat binecuvantare. Stricand moartea ne-a daruit noua viata vesnica"". Iar in Condacul de la slujba Utreniei a aceleiasi sarbatori, care si-a pastrat in Rasarit o solemnitate liturgica deosebita, se spune: "Ioachim si Ana din defaimarea ne-nasterii de fii, iar Adam si Eva din stricaciunea mortii au scapat, Preacurata, prin sfanta nasterea ta. Aceasta o praznuieste si poporul tau, de vina gresalelor mantuindu-se cand striga catre tine: cea stearpa naste pe Nascatoarea de Dumnezeu si hranitoarca vietii noastre".

Revelatia Vechiului Testament se implineste prin Maica Domnului care se face temelie a Bisericii crestine pentru ca insusi Capul ei, Hristos-Dumnezeu, ia Trup din ea. Realitatea acesta tainica este exprimata cu deosebita finete in Slava stihoavnei care se canta la aceasta sarbatoare: "Veniti toti credinciosii sa alergam catre Fecioara: ca iata se naste ceea ce din pantece mai dinainte a fost randuita a fi Maica Dumnezeului nostru. Camara fecioriei, toiagul lui Aaron, cel ce a odraslit din radacina lui Iesei; propovaduirea proorocilor, odrasla dreptilor Ioachim si Ana se naste si Biserica cu a sa cuviinta se impodobeste; Biserica cea Sfanta, locasul lui Dumnezeu, organul fecioriei, camara cea imparateasca; intru care taina cea preamarita a unirii celei negraite a firilor ce s-au adunat impreuna.

desavarsit s-a lucrat intru Hristos, Caruia inchinandu-ne acum, laudam Nasterea Fecioarei, ceea ce este intru totul fara de prihana".

Se remarca in aceste doua locuri elemente importante precum: cinstirea Maicii Domnului si "suportul" biblic si patristic al acesteia.

La 1 octombrie este sarbatoarea "Acoperamantului Maicii Domnului", sarbatoare de origine bizantina, care a trecut si la poporul roman si la popoarele slave. Condacul acestei sarbatori cinsteste pe Fecioara Maria comparand-o cu Biserica: "Fecioara astazi, inainte sta in Biserica si cu cetele sfintilor nevazut se roaga lui Dumnezeu. Ingerii cu ierarhii se inchina si Apostolii cu proorocii dantuiesc; ca pentru noi roaga Nascatoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu cel mai inainte de veci".

La 21 noiembrie este una din cele mai mari sarbatori inchinate Maicii Domnului: ...Astazi este inceputul bunei vointe a lui Dumnezeu si anuntarea mantuirii oamenilor. Fecioara este adusa la templul Domnului si vesteste astfel pe Hristos Cel ce va sa vina. Sa strigam Maicii si noi cu mare glas: Bucura-te, ceea ce esti implinirea randuielii Domnului".

La Utrenia zilei acesteia credinciosii canta: "Cea care este templu preacurat al Domnului si camara de nunta de mare pret, comoara adevarata a slavei Domnului, intra astazi in casa Domnului primind harul Duhului cel dumnezeiesc. Ingerii lui Dumnezeu o preaslavesc caci ea se face masa cereasca.

La 9 decembrie este sarbatoarea "Zamislirii Sfintei Ana, sarbatoare care intregeste ciclul sarbatorilor Maicii Domnului. Protoevanghelia lui Iacob a fost izvorul acestei sarbatori in care se pomeneste: anuntarea de catre un inger a zamislirii Sfintei Fecioare, alegerea ei inca din casa parinteasca si apoi ducerea ei la templu. Sarbatoarea aceasta a dat ocazia meditarii la sfintenia Maicii Domnului. Sarbatoarea a intrat in Biserica prin secolele VII-VIII, completand ciclul liturgic inchinat Maicii Domnului". Nu se vorbeste deloc despre inexistenta pacatului stramosesc in Fecioara Maria. Condacul de la slujba Utreniei intareste acest adevar: "Astazi lumea praznuieste zamislirea Anei, care s-a facut de la Dumnezeu; pentru ca aceasta a nascut pe ceea ce mai presus de cuvant a nascut pe Cuvantul".

La 20 decembrie este "Inaintepraznuirea Nasterii dupa trup a Domnului", sarbatoare care intra in ciclul de pregatire a Craciunului. La slujba Utreniei se canta Condacul "inaintepraznuirii" Nasterii Domnului (alcatuit de Sfantul Roman Melodul): "Fecioara astazi pe Cuvantul cel mai inainle de veci merge sa-L nasca, in pestera, in chip de negrait.

Dantuieste lumea auzind, slaveste cu ingerii si cu pastorii pe Cel ce vine sa se arate Prunc tanar, pe Dumnezeu cel mai inainte de veci". In. zilele de pregatire pentru Sarbatoarea Craciunului se canta acest condac care pune, dupa cum se observa, accentul deosebit pe maternitatea Fecioarei Maria.

La 26 decembrie este "Soborul Maicii Domnului" sau "Sinaxa Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu", sarbatoare a maternitatii divine a Sfintei Fecioare, asezata in mod special a doua zi de Craciun, pentru a se cinsti persoanele apropiate de cei care au fost praznuiti mai inainte. In Condacul acestei sarbatori se spune: "Cel ce mai inainte de luceafar S-a nascut din Tatal fara de mama, astazi pe pamant S-a intrupat din tine, fara de tata. Pentru aceasta steaua binevesteste magilor; iar ingerii cu pastorii lauda nasterea ta cea mai presus de fire, ceea ce esti plina de har".

In luna ianuarie nu este nicio sarbatoare speciala inchinata Maicii Domnului, dar slujba de la "Taierea imprejur a Domnului" are cantari deosebite adresate ei: "Cine va putea sa destainuie zamislirea ta, cea mai presus de cuvant? Ca ai nascut pe Dumnezeu cu trup, Preasfanta. Cel ce S-a aratat noua, tuturor, Mantuitor". Si iarasi: "Tie, ceea ce ai nascut pe Hristos, Ziditorul tuturor, strigam: Bucura-te, curata! Bucura-te, ceea ce ai rasarit noua lumina! Bucura-te, ceea ce ai incaput pre Dumnezeu, Cel neincaput"! Iar la cantarea a 6-a, Maica Domnului este comparata cu rugul care nu se mistuia din Muntele Sinai: "Rugul, cel ce s-a impreunat fara de ardere cu focul in Sinai, mai inainte te-a inchipuit pe tine Maica pururea Fecioara, nenuntita. Nascatoare de Dumnezeu. Marie".

In luna februarie este sarbatoarea foarte veche a "curatirii" Fecioarei Maria si a "intampinarii Domnului la Templu" de catre dreptul Simeon. La inceput aceasta sarbatoare era tinuta la data de 14 februarie. Desi este un praznic imparatesc, consacrat in intregime Mantuitorului, totusi sunt cantari inchinate Maicii Domnului, asa cum se observa la Utrenia zilei: "Astazi sfintita Maica si cea mai inalta decat biserica, la templu a venit, aratand pe Datatorul de Lege si Facatorul lumii. Pe care batranul Simeon, in brate primindu-L, bucurandu-se a strigat: acum libereaza pe robul tau, ca Te-am vazut pe Tine, Mantuitorul sufletelor noastre". Apoi: "Bucura-te, cea plina de dar. Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; ca din tine a rasarit Soarele dreptatii. Hristos Dumnezeul nostru, luminand pe cei din intuneric. Veseleste-te si tu, batranule drepte, cel ce ai primit in brate pe Liberatorul sufletelor noastre, Cel ce ne-a daruit noua si invierea".

La 25 martie este "Sarbatoarea Buneivestiri", tinuta pretutindeni in Rasarit, fapt ce atesta vechimea ei. De la un capat la altul al slujbei acestei zile. Fecioara Maria este cinstita prin cantari in care se imbina armonios preamarirea ei cu chemarea ei in ajutor. Sarbatoarea a pastrat si o nuanta "dramatici", observata in dialogul dintre Fecioara Maria si Arhanghelul Gavriil. In Troparul acestei zile se spune: "Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei mai dinainte de veac. Fiul lui Dumnezeu. fiu Fecioarei se face, si Gavriil harul il binevesteste. Pentru aceasta si noi, impreuna cu dansul. Nascatoarei de Dumnezeu sa-i strigam: Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine !".

In lunile martie-aprilie ale fiecarui an este de obicei perioada Postului Mare, perioada importanta in Biserica Ortodoxa, in care se face slujba Acatistului Maicii Domnului. Acest Imn Acatist (din saptamana a 5-a din Post) este rugaciunea inchinata special Maicii Domnului, slujba cu un caracter solemn in Biserica. Se pare ca Imnul a fost alcatuit de Sfantul Roman Metodul spre pomenirea ajutorului primit de la Maica Domnului de catre imparatul Justinian (in zilele de 11-18 februarie 532). Cu numeroase alte prilejuri (626 victoria bizantinilor condusi de imparatul Heraclius sau victoria din august 718 a lui Teodosie al III-lea), importanta acestui imn inchinat Preasfintei Fecioare a crescut. Imnul Acatist are astazi un canon de opt strofe sau cantari cuprinzand fiecare patru sau cinci strofe. Acatistul propriu-zis este format din 24 de stari (condace si icoase), incepand fiecare cu o litera a alfabetului grec. Cantarea sau strigarea de la sfarsitul fiecarui icos ("Bucura-te, Mireasa. Pururea-Fecioara !") este, in acelasi timp, o aclamatie care arata importanta acestei sarbatori. Cantarile Imnului Acatist amintesc de vestirea facuta de Arhanghelul Gavriil de vizita Fecioarei Maria la Elisabeta. De "inceputul minunilor lui Hristos", adica de Maica Domnului care s-a facut "scara cereasca pe care s-a coborat Dumnezeu", "pod care trece la cer pe cei de pe pamant".

Se poate retine faptul ca in prima parte a acestui imn se face trimitere la contemplarea tainelor Mantuitorului Hristos si a Maicii Sale. In Icosul al 6-lea, autorul face auzite glasurile credinciosilor: "Aratat-a faptura noua, aratandu-se Facatorul tuturor, celor ce suntem facuti de Dansul, rasarind din pantecele cel fara de samanta si pazindu-l precum a fost; ca noi, vazand minunea, sa o laudam strigand:

Bucura-te, floarea nestricaciunii;
Bucura-te, cununa infranarii;
Bucura-te, ceea ce ai luminat chipul invierii;
Bucura-te, ceea ce ai aratat viata ingereasca;
Bucura-te, pomul cel cu luminoasa roada, din care se hranesc credinciosii;
Bucura-te, copacul cel infrunzit cu buna umbra, sub care multi se adumbresc;
Bucura-te, ceea ce ai purtat in pantece pe Povatiiitorul celor rataciti;
Bucura-te, ceea ce ai nascut pe Izbavitorul celor robiti;
Bucura-te, imblanzirea Dreptului Judecator;
Bucura-te, iertarea multor gresiti;
Bucura-te, haina celor goi de indrazneala;
Bucura-te, dragostea care biruieste toata dorirea;
Bucura-te, Mireasa, Pururea Fecioara! "

In zilele de 2 iulie, 31 august si 1 octombrie sunt trei sarbatori care au existat inca din primele veacuri crestine si care sunt strans legate intre ele: "Aducerea vesmantului Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherne" (2 iulie), "Punerea in racla a Braului Maicii Domnului" (31 august) si "Acoperamantul Maicii Domnului" (1 octombrie). Datele istorice confirma faptul ca in secolul al V-lea omoforul si braul Maicii Domnului au fost aduse in biserica din Vlaherne si, respectiv, in biserica Chalcoprateia. Amandoua au devenit foarte repede relicve sfinte, cinstite in intreg Imperiul Bizantin si protectoare ale cetatii Constantinopolului.

Au fost numite "acoperaminte sigure", "imbracaminte de aparare" impotriva barbarilor care, dupa cum se stie, navaleau adesea in Imperiu.

Cantarile de la slujbele acestor sarbatori arata credinta crestinilor in Maica Domnului, cum o chemau in ajutor si cum primeau ocrotirea ci. in Condacul de la Utrenia zilei de 2 iulie se spune: "imbracaminte de nestricaciune tuturor credinciosilor, de Dumnezeu daruita Preacurata, ai daruit sfintitul tau vesmant, cu care sfintit trupul tau ti-ai acoperit, Acoperamantule al tuturor oamenilor. A carui punere praznuim cu dragoste si graim cu frica tie, Preacurata: Bucura-te, Fecioara, lauda crestinilor".

Iar Condacul slujbei Utreniei din ziua de 31 august ajunge la aceleasi concluzii teologice, imnograful legand dogma maternitatii divine a Fecioarei Maria de invocarea numelui ei: "Cinstit braul tau, care a cuprins pantecele tau cel de Dumnezeu primitor, de Dumnezeu Nascatoare, este putere nebiruita cetatii tale si vistierie de bunatati neimputinata. Caci numai tu singura ai nascut, fiind Pururea-Fecioara".

Sarbatoarea "Adormirii Maicii Domnului" este precedata de o perioada de post de doua saptamani si de o slujba speciala. Aceasta a aparut pe la mijlocul secolului al V-lea la Ierusalim avand data tinerii la 15 august. Mai tarziu, atunci cand imparatul Mauriciu a extins aceasta sarbatoare in tot imperiul, a fost preluata, de fapt, traditia ierusalimiteana a Bisericii".

Din punct de vedere dogmatic se observa ca inca din acea perioada, Sfintii Parinti au invatat ca Maica Domnului a murit si a fost ridicata la cer prin puterea Fiului ei. Mantuitorul Iisus Hristos. Aceste invataturi au fost dezvoltate, in special, de trei mari melozi ai vremii precum: Sfantul Ioan Damaschin (+ 749), Cosma de Maiuma (+ d. 743) si Sfantul Teofan Graptul (+ 845).

Canonul lui Cosma de Maiuma spune: "Petrecut-au cetele celor fara de trup in Sion dumnezeiescul tau trup cel ce mergea la cer. Si fara de veste adunandu-se multimea Sfintilor Apostoli de la marginile lumii, a stat indata inaintea ta Nascatoare de Dumnezeu. Cu aceia, Preacurata Fecioara, cinstita pomenirea ta o praznuim". Apoi: "La viata cea pururea vesnica si mai buna, moartea ta a fost trecere, curata, din cea vremelnica, la cea dumnezeiasca cu adevarat si netrecatoare mutandu-te, Preacurata, vezi intru veselie pe Fiul si Dumnezeul tau".

In aceste canoane se arata, in primul rand, puterea de mijlocire a Sfintei Fecioarei Maria inaintea lui Dumnezeu: "Fericimu-te pe tine toate neamurile, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara. Ca intru tine, Cel neincaput, Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit a incapea. Fericiti suntem si noi, folositoare pe tine avandu-te. Ca ziua si noaptea te rogi pentru noi, iar taria poporului tau cu rugaciunile tale se intareste. Pentru aceasta laudandu-te, graim tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har. Domnul este cu tine". Iar Sfantul Ioan Damaschin adauga: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu, ceea ce este in rugaciuni si in folosinte neadormita, nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea nu au tinut-o. Caci ca pe Maica Vietii, la viata a mutat-o Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc".

Un alt autor al vremii respective. Sfantul Teofan Graptul, canta si el Adormirea cu trupul a Maicii lui Dumnezeu: "Veniti iubitorilor de praznuire, veniti sa impreunam ceata, veniti sa incununam Biserica cu cantari la Adormirea cortului lui Dumnezeu. Ca astazi cerul isi desface sanurile, primind pe ceea ce a nascut pe Cel neincaput de toate. Si pamantul, cel ce da izvor de viata si binecuvantare, se impodobeste cu buna frumusete. Ingerii se impreuna ceata cu Apostolii, cu frica privind cum ceea ce a nascut pe incepatorul Vietii se muta din viata la Viata. Toti sa ne inchinam ei, rugandu-ne: Nu uita Stapana partasia cea de un neam cu cei ce praznuiesc cu credinta preasfanta Adormirea ta".

Iar Sfantul Gherman spune si el: "Veniti toate marginile pamantului sa fericim cinstita mutare a Maicii lui Dumnezeu; ca in mainile Fiului ci sufletul sau cel fara prihana si-a pus. Pentru aceasta cu stanta Adormirea ei lumea la viata a fost adusa. Iar acum cu psalmi, cu laude si cu cantari duhovnicesti, impreuna cu cei fara de trup si cu Apostolii, praznuieste luminat".

Se poate spune ca inca din secolele IV-V cultul Maicii Domnului a inceput sa se dezvolte in mod sistematic, imbogatind anul bisericesc si fiecare slujba cu cantari, imne sau stihuri in cinstea ci. Este cunoscut faptul ca din aceasta perioada existau sarbatorile "Buneivestiri" si Adormirea Maicii Domnului" si ca imnele la adresa ei s-au dezvoltat tot mai mult.

Liturghia "paleo-crestina" continea cantari adresate Sfintei Fecioare Maria, cantari care aveau in ele invatatura despre fecioria si maternitatea ei divina. Vechimea acestor cantari sau imne la adresa Maicii Domnului poate fi dovedita si prin faptul ca in alte rituri se regasesc invataturi despre Maica Domnului. Cinstirea ei a ramas mereu prezenta in Biserica. De exemplu, in ritul iacobit exista multe rugaciuni adresate Mariei, numita "Fecioara"' sau "Maica lui Dumnezeu". La iacobitii sirieni liturghia se oficiaza intru pomenirea sfantului zilei, dar si in cinstea Fecioarei Maria, ca cea care mijloceste pentru toti mantuirea. Chiar si la nestorieni au ramas in cult imne inchinate Fecioarei Maria, pe care de multe ori o numesc "Christipara" (Nascatoare de Hristos).

Ritul bizantin s-a dezvoltat in permanenta ajungandu-se ca, mai apoi, in timpul Sfantului Teodor Studitul (826) sa se inchine zile si chiar o luna speciala intru cinstea Maicii Domnului. Luna august, care incepea totdeauna cu postul Sfintei Fecioare Maria, culmina cu sarbatoarea din ziua a 15-a, praznuire extinsa chiar pana in ziua a 23-a (metheorta sau apodoxis). Astfel intreaga luna era inchinata cinstirii Maicii Domnului.

In afara de aceste zile si luni de pomenire a Maicii Domnului se observa, din cartile de cult, ca ea era si este cinstita la fiecare slujba a Bisericii. La slujba de seara (Vecernia), dupa ce se canta "Lumina lina", un imn foarte vechi inchinat Sfintei Treimi si Mantuitorului deopotriva, se cantau cateva tropare in cinstea Maicii Domnului, asa cum o dovedeste astazi existenta cantarii: "Sub milostivirea ta scapam, Nascatoare de Dumnezeu. Rugaciunile noastre nu le trece cu vederea in nevoi, ci din primejdii ne izbaveste pe noi, una curata, una binecuvantata". Acest imn a aparut in Egipt prin secolul al III-lea si confirma existenta rugaciunilor in cinstea Maicii Domnului"". Despre imnul "Unule-Nascut", cantat la Sfanta Liturghie, imn care cinsteste intruparea Mantuitorului din Fecioara Maria, se spune ca a aparut din perioada patristica avand autor sau izvor de inspiratie pe imparatul Justinian.

Perioada patristica cuprinde, asadar, sarbatori si cantari care atesta existenta unui cult explicit al Sfintei Fecioare Maria. Traditia liturgica ortodoxa, intemeiata si dezvoltata de Sfintii Apostoli si de Sfintii Parinti, descrie pe Maica Domnului ca arhetip sacramental. intr-o unitate permanenta cu Fiul ei. Mantuitorul Iisus Hristos, Fecioara Maria este cinstita si chemata in rugaciune, devenind ea insasi izvor al sfinteniei. Proclu al Constantinopolului spunea intr-o omilie: "Nu este nimic in lume precum Nascatoarea de Dumnezeu. intruchipand intreaga creatie in sufletul sau, o, omule, priveste si spune daca este ceva egal sau mai mare decat Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu?... Pe Cel pe care intreaga faptura il canta cu frica si cu cutremur numai ea 1-a primit, in chip de negrait, in camara sa".

Situatia Bisericii in Apus, in perioada patristica, a fost poate mult mai grea fata de cea din Rasarit. Inceputurile unui cult sistematic inchinat Maicii Domnului dateaza din secolul al V-lea, deci dupa Sinodul de la Efes, atunci cand Biserica a proclamat solemn dogma maternitatii divine a Fecioarei Maria. La Roma cea dintai mentiune a Fecioarei Maria este intr-un canon de rugaciuni (Communicantes), in care se observa deja ca si aici crestinii nu se opreau doar la rostirea numelui ei sau la o simpla pomenire a ei, ci exista o slujba, o rugaciune a Bisericii, prin care se scotea in evidenta contributia ei in iconomia mantuirii: "Mai intai pomenim pe Pururea-Fecioara Maria, Nascatoarea Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos".

Pomenirea "numelui Mariei" in crezul baptismal (din secolul al 11-lea), paralela Eva-Fecioara Maria folosita de Tertulian sau de Sfantul Irineu de Lyon, invatatura despre Fecioara Maria ca purtatoare a Vietii, cuprinsa in Traditia apostolica a Sfantului Ipolit, poemele Sfantului Ambrozie, sunt toate marturii ale existentei unui cult al Sfintei Fecioare in Biserica primelor veacuri. Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin si alti autori patristici au marturisit deosebita cinstire de care se bucura Maica lui Dumnezeu. Totusi, nici un document oficial al Bisericii nu atesta un cult al ei inainte de secolul al V-lea. Abia dupa aceasta perioada cult Maicii Domnului s-a dezvoltat si in Occident, in mod progresiv, asa cum o arata un document din timpul papei Sergiu I (687-701). Prin acesta se confirma (aptul ca in secolul al VII-lea, cel putin la Roma, se faceau patru procesiuni in cinstea Maicii Domnului: la Bunavestire, la sarbatoarea Adormirii ei, la Nasterea ei si la Intrarea in Templu, sarbatoare legata de "curatirea" ei. Procesiunile aveau loc intre bisericile Sfantul Andrei si Sfanta Maria cea Mare, cantandu-se diferite imne. In Galia secolelor V-VIII exista cultul Maicii Domnului, dupa cum rezulta din documentele liturgice ale vremii. Feslivitas sanctae Mariae era sarbatoarea prin care crestinii cinsteau pe cea care a nascut pe Dumnezeu si era legata de sarbatoarea Epifaniei care se tinea in Rasarit. Praznuirea acestei zile inchinate Maicii Domnului se facea la 18 decembrie insa apoi, sub influenta Romei si prin imbogatirea cu alte sarbatori, data tinerii ei s-a mutat la 15 august.

Aceeasi situatie a existat si in Spania si in Italia primelor secole crestine. La inceput se tinea numai o singura zi de pomenire a Maicii Domnului, pentru ca mai apoi cinstirea ei sa se raspandeasca tot mai mult".

Asadar, se observa ca la inceput a existat o singura zi de pomenire a ei, legata de Nasterea Domnului, zi care s-a impus, pentru multa vreme, ca sarbatoare unica a Sfintei Fecioare Maria. Venind din Rasarit, iar apoi continuand in Apus, s-au statornicit in timp si alte sarbatori ale Maicii Domnului precum: Nasterea, Bunavestire si Adormirea ei.

Adrian Lucian Dinu

Category: Articole
Tags: Cantari, , rugaciuni, adresate, Maicii, Domnului
Added: Aug 8, 2010
Random Links
Users login
username:
Password:

Loading...