Description: |
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim
este unul dintre cele mai iubite locuri din Tara Sfanta. Pe langa multe
alte minunate locuri, precum Sfantul Mormant, Biserica Nasterii Domnului, Biserica Inmultirii Painilor si a Pestilor, Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil, crestinii vin cu mare bucurie si in acest loc binecuvantat de Dumnezeu,
spre a se ruga Maicii Domnului. Biserica de pe Muntele Maslinilor se
afla doar in grija ortodocsilor, spre deosebire de multe altele,
impartite intre mai toate ramurile crestine. Asezata in Valea lui Iosafat, la poalele
Muntelui Maslinilor, biserica zidita pe locul unde a fost inmormantata,
pentru scurt timp, Maica Domnului, este o biserica semi-ingropata, in
forma de cruce, in care se ajunge coborand o serie de trepte din lespezi
de piatra. Biserica este sapata in piatra. Peste drum de aceasta se
afla Biserica Tuturor Natiunilor - Biserica Agoniei si Gradina Ghetsimani, iar imediat in partea dreapta a intrarii, din aceeasi curte, se afla Pestera Ghetsimani. 
In adancul pamantului, in Mormant, rostim si noi cuvintele ramase de la Parintele Ioanichie Balan:
"Iata-ne jos, in biserica de pe mormantul Maicii Domnului. Aici, in
adancul pamantului, a fost asezat trupul Fecioarei Maria, care s-a
invrednicit sa poarte in brate pe Hristos, Viata noastra! Aici, in satul
Ghetsimani, s-au adunat Apostolii de la marginile pamantului sa
petreaca la mormant pe Maica Vietii! Aici, Sfantul Apostol Toma,
ajungand mai tarziu, n-a mai aflat trupul Maicii Domnului in mormant.
Aici s-a smerit "roaba Domnului", cea mai sfanta dintre mame, cea mai
curata dintre fecioare, Maica Vietii, mijlocitoarea lumii, mangaierea
mamelor, sprijinul fecioarelor, intarirea sarmanilor si acoperitoarea
calugarilor si a tuturor crestinilor!" De ce se crede ca Mormantul Maicii Domnului este cel din Ierusalim ? Potrivit traditiei crestine, la scurt
timp dupa ingropare, Maica Domnului a fost inaltata cu trupul la cer, nu
prin puterea ei, ci prin puterea Domnului nostru Iisus Hristos. Daca
acest lucru este mai presus de indoiala, in legatura cu locul in care a
sezut, pentru putina vreme, trupul ei, se vehiculeaza doua mari teorii.
Unii cred cu tarie faptul ca Ierusalimul este locul in care a fost
inmormantata Maica Domnului, pe cand altii sustin ca acest loc ar fi
Efesul, adica locul unde a vietuit Sfantul Ioan Evanghelistul, pana la
adormirea lui in Domnul. 
Legat de aceasta a doua parere, se stie
cu adevarat ca Sfantul Evenghelist Ioan a luat-o in grija pe Maica
Domnului, la indemnul Mantuitorului, pe cand era pe Sfanta Cruce.
Ea l-a insotit pe Sfantul Ioan peste tot, insa nu exista nici o
marturie care sa indice cat a stat ea in Ierusalim si cat a stat in Efes.
De asemenea, nu se marturiseste nimic despre locul in care se afla in
momentul in care Arhanghelul Gavriil i-a vestit adormirea. Noul Testament
nu ne spune nimic despre moartea sfintei Fecioare. Mormantul Maicii
Domnului este descris in destul de multe carti apocrife. Desi acestea nu
sunt intru totul demne de crezare, se observa totusi anumite
generalitati. "Adormirea Mariei" dateaza de la inceputul secolului al
II-lea, dupa ultimele cercetari, iar autorul a folosit ca sursa
traditiile Bisericii primare. Cartea contine multe informatii specifice
comunitatii iudeo-crestine, dar a fost considerata neautentica. Cu toate
acestea ea poate fi considerata o marturie a cinstirii locului in care a
fost inmormantata Maica Domnului si a transformarii lui in sanctuar.
Conform acestei carti, Insusi Iisus i-ar fi indicat lui Petru locul de
inmormantare: "Gradina Ghetsimani, in afara zidurilor Ierusalimului, in
Valea Iosafat, vale strabatuta de paraul Cedron." 
Conform "Faptelor Sfantului Apostol
Ioan", scrisa de Prohor, compusa de Lencius in 160-170, Sfantul
Evanghelist a mers la Efes, insotit doar de Prohor si la o varsta
inaintata, adica dupa moartea Fecioarei Maria. Cele doua scrisori
adresate de Sfantul Ignatie
Sfantului Ioan, scrise in jurul anului 370, mentioneaza ca Sfanta
Fecioara si-a petrecut ultimele zile in Ierusalim. Scrisoarea lui
Dionisie Pseudo-Areopagitul catre Episcopul Titus (363), Relatarea lui
Ioan despre Adormirea Mariei (secolul al V-lea) si "Cartea Prea Sfintei
Fecioare Nascatoare de Dumnezeu" a lui Pseudo-Meliton de Sardes
(secolele V-VI) plaseaza mormantul in Gradina Ghetsimani. Sfintii Parinti
marturisesc si ei faptul ca "mormantul se afla in Ierusalim".
Martirologiul Ierusalimitean (circa 431) mentioneaza in Valea Iosafat o
Biserica a Sfintei Fecioare", in care se afla mormantul ei, la fel ca si
marturia unui pelerin armean. O relatare istorica, "Euthymiaca
historia", descrie momentul cand imparatul bizantin Marcian (450-457) si
sotia sa Pulheria i-au cerut patriarhului Iuvenal al Ierusalimului, la
Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Moastele Nascatoarei de
Dumnezeu. Iuvenal le-a raspuns ca, "la trei zile dupa adormire, trupul
Sfintei Fecioare a fost ridicat la cer, in Mormantul din Gradina
Ghetsimani gasindu-se doar acoperamantul ei", care va fi dus apoi in Biserica Vlaherne din Constantinopol. 
Sfantul Epifanie de Salamina (403) este primul care vorbeste despre momentul Adormirii Maicii Domnului, aratand ca Sfantul Ioan a mers singur la Efes. In secolele urmatoare, Grigorie de Tours, Isidor de Sevilla, Sfantul Modest, Sfantul Sofronie al Ierusalimului, Sfantul Gherman al Constantinopolului, Sfantul Andrei Criteanul, Sfantul Ioan Damaschin si altii au amintit de existenta Mormantului Maicii Domnului la Ierusalim. Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - scurt istoric Marturia arheologica vine si ea sa
intareasca cele mai sus amintite. Existenta unei vechi bazilici crestine
inchinate Adormirii Maicii Domnului, pe valea paraului Cedron, numita
de evrei Valea Iosafat, este foarte importanta. Mormantul Maicii
Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o galerie
subterana adanc sapata in piatra. Deasupra, Sfanta Elena a zidit o biserica intre anii 325-337. 
O capela a fost construita de patriarhul
Iuvenal, la inceputul secolului al V-lea, devenind in scurt timp un
centru de pelerinaj. In timpul imparatului Mauriciu s-a construit o
bazilica superioara, vechiul sanctuar cu Mormantul Maicii Domnului
devenind astfel cripta subterana. In anul 614, biserica a fost distrusa
de catre persi, impreuna cu celelalte biserici crestine din Palestina.
Basilica a fost distrusa, dar a fost refacuta in scurt timp, caci in 670
ea este vizitata de pelerinul Arculf. In secolul al XI-lea, cruciatii au
inaltat aici o alta biserica, semi-ingropata, care se pastreaza partial
pana astazi. De-a lungul timpului, biserica superioara va fi distrusa de
mai multe ori, cripta inferioara fiind crutata chiar si de musulmani,
care au o veneratie deosebita pentru "mama profetului Iisus". Restaurata
de cruciati, a devenit abatie benedictina, apoi, dupa distrugerea de
catre Saladin, abatie franciscana - Abatia Sfintei Maria din Valea lui
Iosafat. 
In anul 1187, biserica cruciata va fi
distrusa de catre Saladin, tot ceea ce va ramane din aceasta fiind doar
intrarea sudica si casa scarilor ce coborau pana la Mormant.
Distrugerile repetate au facut ca bazilica initiala sa se scufunde,
incetul cu incetul, ducand la acoperirea ferestrelor criptei, care a
ramas fara lumina naturala, pana astazi. Aspectul ei este destul de
jalnic datorita fumului de lumanari si umezelii provocate de inundatiile
periodice. Incepand cu anul 1757, locul Mormantului
Maicii Domnului a revenit Bisericii Ortodoxe Grecesti. Sapaturile
arheologice efectuate in 1972 au confirmat faptul ca mormantul se afla
in spatiul unui cimitir crestin datand din secolul I si ca structurarea
sa initiala, in trei camere, corespunde tehnicii folosite in acea
perioada. 
Mormantul Maicii Domnului din Ierusalim - arhitectura locului Din biserica superioara se coboara
cateva trepte, pana in curtea interioara. Curtea este simpla, cu peretii
din placi de piatra. In coltul din dreapta, un culoar porneste pana in
Pestera Ghetsimani. Fatade actuala a Mormantului dateaza din perioada
cruciata (1130). Intrand prin aceasta, 48 de trepte de piatra ne conduc
pasii in linistea pamantului, ajungand astfel in bazilica sapata in
piatra ce dateaza din secolul al V-lea. La mijlocul galeriei de coborare spre
Mormant se afla doua mici paraclise, de o parte si de alta a treptelor.
In partea dreapta este paraclisul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana,
cu un mic altar de inchinare, si in partea stanga, paraclisul Deptului
Iosif, logodnicul Fecioarei. Acestea sunt mentionate inca din secolul al
XIV-lea. Ne inchinam in ambele paraclise, dam lauda lui Dumnezeu, cerem
ajutorul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si al dreptului Iosif si
coboram in continuare. 
Biserica de pe Mormantul Maicii
Domnului, din piatra, boltita, are forma unei nave lungi de circa 20 de
metri si lata de 7 metri. Atat deasupra galeriei de coborare, cat si in
biserica propriu-zisa, atarna de bolta peste o suta de candele care se
aprind la sarbatori. Biserica Maicii Domnului are forma unei cruci cu
brate inegale, pe laturile culoarului principal aflandu-se mormintele
sotiilor regilor cruciati. Pana in secolul al XIV-lea, monumentul era
impodobit cu placi de marmura sculptata, peretii fiind acoperiti cu
fresce. In centrul bratului dinspre rasarit se
afla Mormantul Maicii Domnului, intr-o mica sala, avand in centru un
bloc taiat in stanca. Mormantul este sapat intr-o piatra aproape alba,
scobita deasupra, in care fusese asezat trupul Maicii Domnului. Se
cunoaste foarte bine forma sfantului ei trup, ramasa in piatra. Peste
aceasta piatra si in fata ei se afla doua bucati de cristal care
formeaza un mic jertfelnic, pe care se savarseste zilnic Sfanta Liturghie. 
Mormantul Maicii Domnului este inchis de
jur-imprejur si pe deasupra de o mica incapere de 2x1,50 metri, formata
din aceeasi stanca de piatra. Intrarea se face prin fata, pe o usa
foarte joasa, care in timpul slujbei tine locul Sfintelor Usi; iar
iesirea se face pe o alta usa mica, scobita in piatra, pe partea de
nord. In spatele mormantului Maicii Domnului se afla altarul
propriu-zis, unde preotii fac Proscomidia. Aici sunt altare de slujba pentru cele
patru Biserici istorice prezente aici: Biserica Ortodoxa, Biserica
Romano-Catolica, Biserica Armeana si cea Copta. Altarele centrale, ca si
intaietatea la slujbele religioase in aceste trei lacasuri, apartin
Bisericii Ortodoxe, cea mai veche din Tara Sfanta. Celelalte confesiuni
au altare de slujba secundare si slujesc in ordinea aparitiei lor in
Palestina: ortodocsi, armeni, copti si catolici. La altarul de pe
Mormantul Maicii Domnului slujesc numai ortodocsii. 
Icoana Maicii Domnului
Ierusalimiteanca este asezata, tainic, in spatele Mormantului. Insa
aceasta nu este singura icoana facatoare de minuni de aici. La 15 august
este hramul acestei sfinte biserici. Ortodocsii au o icoana facatoare
de minuni cu Adormirea Maicii Domnului,
pe care o pastreaza la "Metocul Ghetsimani", de langa Sfantul Mormant.
La 10 august o aduc cu mare procesiune, cale de 1,5 km, din Ierusalim la
Mormantul Maicii Domnului. Aici sade pana la 16 august, dupa praznic,
cand este dusa din nou la Ierusalim, cu procesiune si mult fast. Adormirea Maicii Domnului - cuvant din "Proloage" Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul
nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a
facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata
cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre
aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele
Maslinilor, ca sa se roage. 
S-a intors, apoi, acasa si a pregatit
toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in
ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si
o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat,
apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune
pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe
toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului
ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin
binecuvantarea ei. Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au
venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui
Hristos, la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Si, incepand Petru
cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au petrecut,
pana la mormant, trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul
Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au
zabovit, acolo, inca trei zile, asteptand pe Apostolul Toma, care din dumnezeiasca randuiala, lipsea. 
Si, sosind, Toma Apostolul era
intristat, ca nu se invrednicise sa vada, si el, chipul adormit al
Maicii Domnului, ca si ceilaiti Apostoli. Deci, s-a deschis, cu hotarare
de obste, mormantul, pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca
au aflat mormantul fara sfantul ei trup si era numai giulgiul lasat, ca
mangaiere si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu, cu
trup cu tot, la ceruri. Pe scurt, dupa credinta Sfintei
Biserici, la Adormirea Maicii Domunului, trupul ei n-a cunoscut
putrezirea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica
Domnului, cu trupul schimbat, viu si proslavit, a fost mutata, cu trup
cu tot la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de
Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei, ca
Mantuitorul. Si acolo se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem mare
incredere in rugaciunea ei, ca ea singura poate vorbi lui Dumnezeu, ca o
mama unui fiu al ei. Dumnezeului nostru slava! |