Cultul Maicii Domnului si locul ei in viata Bisericii
Title: Cultul Maicii Domnului si locul ei in viata Bisericii
Description:

    Maica Domnului este cea prin care a venit mantuirea neamului omenesc. Din ea S-a nascut Rascumparatorul omenirii " Hristos Dumnezeu " Cel fagaduit protoparintilor:  "Dusmanie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei: Aceasta iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul." (Fac. 3,15). Ea e cea prin care se implinesc fagaduintele facute de Dumnezeu poporului ales si prin ei tuturor neamurilor.
    Biserica ii acorda Fecioarei Maria un cult de supravenerare, preacinstire sau supracinstire (υπερδουλεία), spre deosebire de cinstirea data sfintilor, numita venerare (δουλεία). Ea este "mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii." "Cei doi termeni " hyperdulie si fara asemanare(ασυγκρίtως)- reprezinta incercari de a reda prin concepte de mijloc contrariile intre care se afla Maica Domnului, sau pe care le cuprinde: creatura, deci supusa si imparateasa, creatura si totusi depasind fara asemanare toata zidirea."1 Ea e deasupra tuturor cinstirilor, mai presus decat orice cinstire, caci prepozitia υπερ exprima o depasire a ordinii indicata de cuvantul la care se anexeaza. Spre exemplu, Dumnezeu ca υπερουσιος, este mai presus de fiinta. insa supracinstirea Maicii Domnului nu trebuie inteleasa ca o cinstire in sens absolut, nu trebuie confundata cu cinstirea pe care i-o dam lui Dumnezeu si care se numeste adorare.(λατρια).
    Sf. Grigore Palama, numind-o "lume noua" si "Rai cuvantator"2, spune ca Maica Domnului reprezinta "limita intre cele create si cele necreate." (αυτη μόnη μεqορίον εστι κτισtής και ακtίστου φύσεως)3.
    "Maica Domnului simbolizeaza si contine in ea toata parte credincioasa a omenirii."4 Ea a adunat in sine tot ce se putea mai bun din toata omenirea. Despre ea au vorbit profetii Vechiului Testament, Evanghelistii, despre ea vorbim si noi, ca unii care ii aducem lauda, insa nu doar atat, ci noi putem vorbi cu ea, ne putem ruga ei, cerandu-i ajutor si intarire.
    Preinchipuirea Maicii Domnului in Vechiul Testament s-a facut prin rugul cel nears, pe care l-a vazut Moise pe Muntele Sinai (Ies. 3,2); prin scara pe care a vazut-o Iacob in vis, pe care urcau si coborau ingerii si care facea legatura intre cer si pamant (Fac. 28,12); prin poarta incuiata vazuta de Iezechiel (Iez. 44, 1-3); prin toiagul lui Aron care a odraslit (Num. 17, 8); prin mana din pustie ce hranea poporul flamand; prin trecerea prin Marea Rosie; prin stanca din pustie lovita de Moise cu toiagul, care a adapat multime de oameni.
    De altfel, Dumnezeu insusi a prezis ca mantuirea va veni printr-o femeie ( Fac. 3,15) si nu printr-una oarecare, ci printr-o Fecioara: "Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel." (Is. 7,14).
    Sfintenia acumulata in Vechiul Testament, mostenita din tata in fiu, a culminat cu aparitia Fecioarei Maria; in ea aceasta sfintenie a ajuns la culme. Aceasta a facut ca Maria sa fie invrednicita a purta in pantece pe Dumnezeu si Creatorul ei: "in ea si prin ea, sofianitatea creata s-a pastrat curata si a ajuns la culme...De aceea a putut intampina sofianitatea necreata a Facatorului."5
    Sf. Ioan Damaschinul o numeste "stapana tuturor" (δέσποινα)6 pentru ca e Mama Rascumparatorului. Ea este "templu", "lauda preotiei" " caci prin ea s-a raspandit pana departe vestea fecioriei " si "Doamna" (βασιλία - βασιλίσσα)7.
    Vestirea nasterii sale de catre ingerul Gavriil, la varsta de 12 ani, Bunavestire, a avut un triplu rol.
    Pe de o parte, prin raspunsul dat ingerului, Fecioara Maria a fost rezidita: "Iata, roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!" (Lc. 1,38). "Maria a trebuit sa raspunda la ora acestei logodne divine."8 in raspunsul ei statea raspunsul intregii omeniri. in Atotstiinta Lui, Dumnezeu stia pe Fecioara Maria apta si vrednica de a birui; insa a lasat-o pe ea sa-si treaca examenul incercarii si sa-si dovedeasca virtutea. Ea si-a dat acest examen de pe pozitia naturii cazute. Asadar, prin "Fiat-ul" Mariei am raspuns toti chemarii lui Dumnezeu si dorintei Lui de a Se intrupa spre mantuirea noastra: "Daca Eva a fost prima care prin pacatul ei personal a deschis calea pentru caderea tuturor, Fecioara Maria trebuia sa fie prima care prin biruinta pacatului ei personal sa intampine venirea Mantuitorului."9
    Sfintii Parinti prezinta pe Fecioara Maria si pe Eva intr-un paralelism antitetic. Daca Eva a fost cea care a savarsit pacatul stramosesc, aceasta transmitandu-se tuturor vrajmasilor, Fecioara Maria a fost prima care a scapat de el, eliberata fiind de Duhul Sfant. Prin acceptarea intruparii Logosului Divin in ea " "Duhul Sfant va pogori peste tine si puterea celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema." (Lc. 1,35) ", prin supunerea vointei divine, ei i s-a sters pacatul stramosesc, caci nu putea cuprinde pe Cel necuprins ceea ce ar fi fost stricacios. "La inceputul istoriei mantuirii sta Fecioara Maria, dupa cum la inceputul istoriei de cadere sta femeia Eva... Ele au raspuns constient ca fiinte dotate cu ratiune si libertate si raspunsul lor s-a raspandit asupra intregii creatii."10 Eva a ales "marul" nesocotind voia lui Dumnezeu si nu-si marturiseste greseala, recunoscand infiltratia satanei in hotararea ei personala. Fecioara Maria recunoaste drept singura lege fundamentala a vietii voia Facatorului: "Faca-se voia Ta". (Lc. 1,38). Prin ea firea umana se supune din nou legii spirituale divine. Astfel Eva este "Maica Mortii" " atat spirituale cat si materiale " , iar Maria " "Maica Vietii" " a vietii in Sine (adica Dumnezeu, pentru ca il naste pe Acesta) si a vietii vesnice.
    "Sufletul ei, intarit prin smerenia trupului, a urmat aspiratiei Duhului".11 Daca prin rugaciune Tatal a rezidit-o si prin smerenia trupului Fiul S-a intrupat, la dragostea duhului ei i-a raspuns Duhul Sfant, daruindu-I-se. Astfel, Fecioara Maria a fost curatita de pacatul originar altfel decat ceilalti oameni. Ea a fost indumnezeita prin intrepatrunderea directa dintre Maica si Fiu, cunoscand pe Dumnezeu, prin duh, ca bucurie.
    Ea a fost rezidita pentru a-L putea primi si naste pe Dumnezeu. Aceasta este a doua lucrare a Bunei Vestiri " intruparea Logosului, a Fiului lui Dumnezeu. "Astazi este inceputul mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac" " se canta la praznicul Bunei Vestiri. Acum se face cunoscuta taina cea din veac12, acum incepe mantuirea si restaurarea naturii umane, acum "Cuvantul Facatorului intra in istorie, inrudind pe Dumnezeu cu omul: Fecioara Maria e Fiica Tatalui, Maica Lui Dumnezeu " Cuvantul, Mireasa Duhului."13 Bunavestire reprezinta astfel "Cincizecimea" Fecioarei. Ea e fiinta prin care s-a normalizat raportul dintre Dumnezeu si om. insa aceste doua lucrari - curatirea Fecioarei prin consimtamantul ei si intruparea Fiului " nu sunt despartite decat teoretic, pentru ca ele s-au produs concomitent. Prin cuvintele "Fie mie dupa cuvantul tau" Fiul Tatalui a devenit Fiul Fecioarei.
    Un al treilea scop al vestirii ingerului catre Fecioara ni-l prezinta Isidor prin cuvintele: "Arhanghelul Gavriil a fost trimis ca prin slujirea aceasta sa devina mai stralucit ca sine (λαμπρότερος  εαυτόυ). Caci daca nu se planuia aceasta, n-avea lipsa de unul mai mic ca mijlocitor, cea care era prima dupa Primul, daca trebuia sa auda grairea aceea. Ar fi grait-o prin Sine Dumnezeu-Cuvantul pe aceea care L-a purtat pe el, toata plenitudinea dumnezeirii."14 Asadar, prin ea se inalta si ingerii, ea e izvor de lumina si de bucurie atat pentru ingeri cat si pentru oameni. Cat de mult s-a luminat, oare, Arhiereul Vechiului Testament cand intra in Sfanta Sfintelor, in Templu, unde petrecea ea!
    Cultul de preacinstire al Maicii Domnului de catre Biserica este strans legat de cinstea de care s-a bucurat ea inca din viata pamanteasca.
    "Bucura-te, cea plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei." (Lc. 1,28). Acesta este salutul ingerului. Cu aceste cuvinte o intampina Arhanghelul Gavriil pe Fecioara, in Templu, cand aceasta avea doar 15 ani. Pornind de la acest salut, Sf. Ioan Damaschin o numeste pe Fecioara Maria "Abisul harului" si "fantana imbelsugata a aceluiasi har si a luminii adevarate care nu seaca."15
    Dar mai presus de acesta, insusi faptul ca Fiul lui Dumnezeu a binevoit sa Se salasluiasca in pantecele ei spre a Se face om asemenea noua arata cat de multa pretuire are ea in fata lui Dumnezeu: "Nu te teme, Marie, caci ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iata, vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema si Domnul Dumnezeu ii va da Lui tronul lui David, tatal Sau." (Lc. 1, 30-32).
    Uimita fiind de vestea ingerului, Maria alearga la Elisabeta, ruda sa; la salutul ei, pruncul Elisabetei, cel ce avea sa fie Ioan Botezatorul, "a saltat in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant." (Lc. 1,41). Astfel, Sf. Ioan Botezatorul o saluta, fiind inca in pantecele maicii sale, aratand ce fel de cinstire i se cuvine Maicii Mielului lui Dumnezeu, "Cel ce ridica pacatul lumii." (In. 1,29).
    Salutului lui Ioan ii urmeaza salutul mamei sale, Elisabeta. Ea a cunoscut prin Revelatia Duh Sfant ca Fecioara Maria e femeia binecuvantata prin rodul zamislit in ea: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Şi de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?" (Lc. 1,42-43). Ea o  numeste insasi "Maica Domnului meu", adica a lui Dumnezeu.
    Cu mult mai constienta de misiunea ei a devenit Fecioara Maria, marturisind despre cinstea pe care o va primi de la toate neamurile pamantului: "Mareste suflete al meu pe Domnul si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mantuitorul meu .Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel Puternic si Sfant este numele Lui." ( Lc. 1,48-49). "Cantarea aceasta a fost rostita de Maica Domnului ca o expresie de profunda gratitudine fata de Dumnezeu cu prilejul intalnirii fericite care a facut inceputul impacarii Cerului cu pamantul."16
    A cinstit-o pe ea femeia din multime care ii spune Mantuitorului: "Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericit sanul la care ai supt. Iar El a raspuns: Da, asa este, dar mai fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc pe el." (Lc. 11, 27-28). Aceste cuvinte "reprezinta cel dintai imn de cinstire pe care omenirea recunoscatoare l-a inaltat Maicii Domnului prin aceasta femeie anonima, inspirata de Dumnezeu."17 Poate fi numit inceputul cultului special de supravenerare care se va dezvolta mai tarziu.
    Fecioara Maria s-a bucurat si de cinstirea si grija dumnezeiescului sau Fiu. Acesta ii era supus tot timpul, ca unei adevarate mame: " Şi a coborat cu ei si a venit in Nazaret si le era supus. Iar mama Lui pastra in inima ei toate aceste cuvinte." (Lc. 2, 51). De asemenea, o asculta cand ii cerea ceva, cum a fost cazul prefacerii apei in vin la nunta din Cana Galileii. (In. 2, 3-10). Hristos Dumnezeu nu a neglijat-o nici in momentul rastignirii pe cruce, purtand de grija pentru viitorul ei, incredintand-o sub ocrotirea ucenicului Sau iubit " Ioan: " Şi vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta!" (In. 19, 26-27).
    Pornind de la aceste temeiuri, "parintii Bisericii de Rasarit se intrec parca intr-un entuziasm navalnic pentru a inchina cele mai inaltatoare laude Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu."18
    Astfel, Sf. Iacob, ruda Domnului, face mentiune in Liturghia lui de Maica Domnului, zicand: "Mai intai facem amintirea Preacuratei, Preasfintei, Fecioarei Nascatoare de Dumnezeu..."19.
    Pe Maica Domnului nu vom intalni-o niciodata mai stralucitoarea si mai desavarsita decat in cartile de cult, in slujbele si in cantarile inchinate ei. "Imnologia bisericeasca, departe de a fi tesuta din exagerari poetice, e teologia ortodoxa cea mai autentica, pastrata si predicata zilnic credinciosilor in forma concentrata. Prin ea a ramas viata noastra bisericeasca in matca ei ortodoxa, nu prin produsele unei teologii adeseori de import, care n-au decat o existenta efemera."20
    Astfel, intr-unul din imnele sale in cinstea Maicii Domnului, Chiril al Alexandriei canta: "Bucura-te Marie, Maica lui Dumnezeu, comoara vrednica de inchinaciune, a intregii lumi, candela ce nu se stinge in veci, cununa stralucitoare a virginitatii. Biserica nezdrobita, Maica si Fecioara...Bucura-te tu, care in sanul tau feciorelnic ai purtat pe Cel necuprins! Bucura-te tu, prin care cerul tresalta, ingerii si arhanghelii sunt in mare veselie, duhurile iadului au fost puse pe fuga! Tu, prin care Fiul lui Dumnezeu Unul " Nascut le-a rasarit ca lumina celor ce tanjeau in intuneric!"21
    Referitor la cuvintele psalmistului: "Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau", Crisip al Ierusalimului (sec. V) comenteaza: "Originea ta este mai prejos de ceea ce esti tu chemata sa fii (era din neamul imparatesc al lui David), caci vei fi facuta regina cereasca, mireasa a regelui ceresc."22 Tot el o numeste "Marita Stapana noastra."23
    Tot cu privire la cinstirea ce i se cuvine Maicii Domnului, Sfantul Grigore Palama se intreba retoric: "Iar daca e cinstita moartea cuviosilor si pomenirea dreptului e cu lauda, cu cat mai mult a Sfintei Sfintilor, prin care vine toata sfintirea sfintilor."24
    Teologul grec H. Andrutsos aduna de la Sfintii Parinti o serie de apelative adresate Maicii Domnului : "Preacurata Fecioara devine cea plina de har" (κεχaριτωμενη), "neintinata",(οςπιλος), "nepatata"(αμόλιnτος), "neprihanita"(acrantoς), "curata" (αγιη), "cu totul nevinovata"(πaραmwmος).25 Se observa ca multe dintre ele sunt afirmatii prin negatie, ceea ce dovedeste ca nu se va putea spune niciodata totul despre Maica Domnului.
    Iconarii i-au zis si "panaghia" (termen de influenta greceasca) in legatura cu preasfintenia ei.
    Prin cinstirea pe care i-o da Maicii Domnului, Biserica i-a acordat dintotdeauna un loc de cinste in viata ei. Ea a ocupat de la inceput un loc central in acest "organism de suflete"26, care este Biserica, asa cum s-a intamplat si la Cincizecime, cand a stat in mijlocul Apostolilor. Maica Domnului e cea care sta de-a dreapta Fiului ei, pe scaunul heruvimilor si serafimilor. Relatia Maicii Domnului cu Biserica este strans legata de relatia Fiului ei cu aceasta.
    in ceea ce privesc credinta, dragostea si unirea cu Hristos, Fecioara Maria este "chipul Bisericii."27 Maica Domnului nu este una din cei multi in Biserica, ci e "centrul vietii Bisericesti. Daca Biserica e Trupul lui Hristos, Maica Domnului e cea care insufleteste aceasta Biserica si o face sa vieze duhovniceste in Hristos."28 Asadar, putem spune ca Fecioara Maria e "purtatoarea Bisericii"29, ca trup tainic al lui Hristos, Fiul sau. Tot ce s-a prezis de proroci despre Biserica se refera la Fecioara Maria sau, altfel spus, "sub chipul Bisericii s-a prezis despre Fecioara Maria. Biserica e Fecioara pentru ca bisericitatea e fecioria. Iar fecioria este extensiunea darului Maicii Domnului."30.
    Argumentand relatia stransa si ontologica dintre Fecioara Maria, ca Maica a lui Hristos - Dumnezeu si Biserica, drept trup tainic al Acestuia, ca extensiune a Lui in umanitate, locul de intalnire ontologica a divinului cu umanul, Sf. Clement Alexandrinul concluzioneaza ca "nu exista decat o singura Fecioara Mama, pe care imi place sa o numesc Biserica sfanta (τηn αγιαn εκκλησιαn): Maria cea Pururea Fecioara."31 Sfanta Fecioara personifica sfintenia umana.
    Biserica, Trupul lui Hristos, este insufletita prin Hristos si e supusa Lui, fiind unita cu El in chip duhovnicesc. (Ef. cap. IV). Maica Domnului, avand in sine viata in Hristos, fiind insasi purtatoarea vietii, a lui Hristos, este unita si ea cu El. Prin urmare, "Legatura dintre Hristos, Biserica si Maica Sa are un inteles duhovnicesc profund si permanent."32
    "A elimina pe Maica Domnului din raportul dintre mine si Hristos, inseamna a elimina insasi Biserica."33

1 Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Maica Domnului ca Mijlocitoare, art. in rev. "Ortodoxia" (ORT), an VI (1952), nr. 1, p. 111.

2 Sf Grigore Palama, In Dormitionem B.V. Mariae, P.G. CLI, col. 472, apud. Drd. Ierom.Chesarie Gheorghescu, invatatura despre Maica Domnului in Ortodoxie si Catolicism,  art. in rev.ORT, p. 388.

3 Ibidem, col. 468

4 Magistrand C. Parvu, Temeiurile Ortodoxe ale Cultului Maicii Domnului, art. in rev. "Studii Teologice" (ST), an VI (1954), nr. 3-4, p.190

5 Pr. Boris Raduleanu, Fecioara Maria " Nascatoarea de Dumnezeu, art. in rev. "Glasul Bisericii" (GB), an XXXV (1976), nr. 9-12, p. 922.

6 Saint Jean Damascene, Hom"li"s sur la Nativit" et la Dormitionem BV. Mariae, in "Sources chr"tiennes", Paris, 1961, p. 47, apud. Drd. Chesarie Gheorghescu, art. cit., p. 390.

7 Ibidem, p. 49

8 Magistrand C. Parvu, art. cit. , p. 190

9 Pr. Boris Raduleanu, art. cit., p. 923

10 Ibidem, p. 927

11 Ibidem, p. 929

12 Taina cea din veac si de ingeri nestiuta, dupa cum se canta la Troparul Nascatoarei celei Mari, gl. IV, este Taina intruparii lui Dumnezeu. Nici ingerii nu cunosteau ca Dumnezeu avea sa Se faca om pentru mantuirea firii omenesti.

13 Pr. Boris Raduleanu, art. cit., p. 927

14 Isidor, Sermo in anuntiationem B.V. Mariae, Migne P.G. CXXXIX, col. 85-86, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 90.

15 Sf. Ioan Damaschin, Omilia I la Adormirea Sf. Fecioare Maria, Migne P.G. XCVI, col. 716, 716 C si 720 C, apud. Magistrand C. Parvu, art. cit., p. 199.

16 Pr. Prof. Petre Semen, Despre Cinstirea Maicii Domnului, art in rev. "Mitropolia Olteniei"(MO.), an XL (1988), nr. 4, p. 44

17 Ibidem, p. 43

18 Arhim. Dr. Ghesarie Gheorghescu, Nascatoare de Dumnezeu " Fecioara, Bucura-te, art in rev. GB, an XLIV (1985), nr. 3-4, p. 184

19 Ierom. Ioasaf Ganea, Preacinstirea Maicii Domnului, art. in rev. M.O., nr. 1, 1984, p. 100

20 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 94

21 Pr. Drd. Gheorghe Tilea, Maica Domnului dupa cartile noastre de cult. insemnari de mariologie ortodoxa, art. in rev. G.B., an XXX (1971), nr. 1-2, p. 82

22 Ibidem, p. 90

23 Ibidem.

24 Sf. Grigore Palama, Hom. XXXVII, in sanct. dormit. de Deiparae, Migne P.G. CLI, col 461, apud. Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 85

25 H Andrutsos, Simbolica, trad. rom., p. 169, apud. Drd. Ierom. Ghesarie Gheorghescu , invatatura despre..., p. 395-396.

26 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 121

27 Sf. Ambrozie, P.L. XV, 1555, apud. Drd. Ierom. Ghesarie Gheorghescu, invatatura despre..., p. 398.

28 Drd. Ierom. C. Gheorghescu, invatatura despre...., p. 399.

29 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit., p. 106.

30 Ibidem.

31 Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, C.6,  P.G.VIII, 300, apud. Drd. Ierom. Ghesarie Gheorghescu, invatatura despre...., p. 398-399

32 Drd Ierom. C. Gheorghescu, invatatura despre...., p. 399.

33 Pr. Prof. D. Staniloae, art. cit, p. 121.

Category: Articole
Tags: Cultul, Maicii, Domnului, , locul, , , viata, Bisericii
Added: Feb 24, 2009
Random Links
Users login
username:
Password:

Loading...