Implinindu-se trei ani de la nasterea Preacuratei Fecioare Maria, dreptii ei parinti, Ioachim si Ana, si-au adus aminte de fagaduinta lor, ca sa dea in dar lui Dumnezeu pe cea nascuta. Deci, au voit a implini cu fapta ceea ce fagaduisera cu cuvantul. Chemand toate rudeniile din Nazaret unde vietuiau, rudenii care erau de neam imparatesc si arhieresc, caci insusi dreptul Ioachim era de neam imparatesc, iar sotia lui, Sfanta Ana, era de neam arhieresc; si aducand si cete de fecioare tinere, au pregatit faclii multe si au impodobit pe Preacurata Fecioara Maria cu podoaba imparateasca.

Despre aceasta marturisesc Sfintii Parinti cei de demult. Astfel, Sfantul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: "Chemati fiice evreice curate, sa ia faclii aprinse". Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfantul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: "Fagaduintele pe care le-au facut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu faclii, si am chemat preoti, si pe rudeniile mele, zicand tuturor: Bucurati-va impreuna cu mine toti, ca m-am aratat astazi si maica si inainte povatuitoare, dand pe fiica mea, nu imparatului celui pamantesc, ci lui Dumnezeu, Imparatul ceresc".

Iar pentru podoaba cea imparateasca a dumnezeiestii prunce, Sfantul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, graieste asa: "Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeiesti sa fie dupa vrednicia ei, si astfel, de un margaritar ca acesta prealuminat si de mult pret sa nu se lipeasca haine proaste. Deci era de trebuinta sa o imbrace cu haina imparateasca, spre slava si frumusetea cea mai mare". Pregatind cele ce se cuveneau pentru cinstita si slavita intrare, au facut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.

Ajungand in cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserica, ducand intr-insa pe "Biserica" lui Dumnezeu cea insufletita, pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioara Maria. Cete de fecioare cu lumanari aprinse mergeau inaintea ei, dupa marturia Sfantului Tarasie, Arhiepiscopul cetatii lui Constantin, care povesteste ca Sfanta Ana ar fi grait asa: "Purtati, fecioare, faclii si calatoriti inaintea mea si inaintea dumnezeiestii copile". Iar sfintii ei nascatori, luand de maini pe fiica lor cea daruita lui Dumnezeu, cu blandete si cu cinste o duceau intre dansii.

Toata multimea rudeniilor, vecinilor si cunoscutilor urma cu veselie, tinand faclii in maini si inconjurand-o pe Preasfanta Fecioara ca stelele pe luna cea luminoasa, spre mirarea Ierusalimului. Pentru acest lucru Sfantul Teofilact scrie asa: "A uitat fiica casa parintilor sai si se aduce Imparatului, Celui ce a dorit frumusetea ei, si se aduce nu fara cinste, nici fara slava, ci cu petrecere luminata, ca se scoate din casa parinteasca cu slava". Apoi toti laudau iesirea ei, toate rudeniile, vecinii si citi erau in legatura dragostei, urmau parintilor ei. Parintii se bucurau impreuna cu parintele, maicile cu maica, iar copilele si fecioarele mergeau inaintea dumnezeiestii copile, purtand faclii, si erau ca un sir de stele care stralucesc impreuna cu luna.

Deci, s-a adunat tot Ierusalimul, vazand acea noua petrecere, cum pe o copila de trei ani o duc impodobita cu atata slava si cu multe lumini; si nu numai cetatenii de jos ai Ierusalimului, ci si cei de sus, adica sfintii ingeri, s-au adunat sa vada preaslavita ducere a Preacuratei Fecioare Maria. Si vazand, se mirau cum canta Biserica: "Ingerii vazand intrarea Preacuratei s-au mirat, cum Fecioara intra in sfanta sfintelor...". Deci impreuna cu ceata pamanteasca cea vazuta a fecioarelor celor curate era si ceata cea nevazuta a celor fara de trup, ducand inauntru, intru cele sfinte, pe Preacurata Fecioara Maria, inconjurand-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, dupa porunca Domnului.

Sfantul Gheorghe, Arhiepiscopul Nicomidiei, asa graieste despre aceasta: "Duceau acum parintii pe Fecioara catre usile bisericii, inconjurand-o pe ea ingerii si cu toate puterile cele mai presus de lume impreuna veselindu-se; ca ingerii, desi nu stiau puterea tainei, insa ca niste slugi, din porunca Domnului, slujeau la intrarea ei in biserica. Si mai intai se mirau vazand-o pe dansa ca va fi vas preacinstit al faptelor bune, care purta semnul curateniei celei vesnice, si avea trup de care nici un fel de pacat nu se va apropia niciodata". Deci, facand voia Domnului, au savarsit parintii slujba cea poruncita.

Astfel, cu cinste si cu slava era petrecuta in biserica Domnului, preanevinovata copila, nu numai de oameni, ci si de ingeri. Caci de vreme ce chivotul Legii vechi, ce purta in sine mana, care era numai inchipuirea Preacuratei Fecioare, s-a dus cu cinste in biserica Domnului, adunandu-se tot Israelul, cu cat mai vartos se cuvenea cinste insusi Chivotului insufletit, pe binecuvantata Fecioara, Maica lui Dumnezeu, care avea sa poarte in sine pe Hristos. Cand se ducea chivotul Legii in biserica Domnului, mergea inainte imparatul cel pamantesc, fiind imparat peste Israel dumnezeiescul prooroc David.

Iar inaintea chivotului insufletit, adica inaintea Preacuratei Fecioare, care se ducea in Biserica lui Dumnezeu, mergea inainte, nu imparatul cel pamantesc, ci Cel ceresc catre Care in toate zilele ne rugam, zicand: "Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului...". Pentru ca acel Imparat era mergator inaintea acestei fiice imparatesti, dupa cum marturiseste despre acestea Sfanta Biserica in cantarile ei, astfel: "In Sfanta Sfintelor, cea sfanta si fara de prihana cu Duhul Sfant se aduce...".

La ducerea chivotului erau cantari, caci a poruncit imparatul David Levitilor sa puna cantareti, sa dea glas de veselie in organe, in psaltiri, in alaute si in chimvale. Iar la ducerea Preasfintei Fecioare nu se faceau cantari ale muzicii pamantesti, ci cantari ale ingerilor celor ce nevazut slujeau. Pentru ca, intrand Fecioara in cele sfinte spre slujba Domnului, ingerii cantau cu glasuri ceresti, despre care pomeneste acum Biserica in condac: "Impreuna aducand darul Duhului lui Dumnezeu pe care o lauda ingerii; aceasta este cortul cel ceresc".

Insa si de cantari omenesti era insotita ducerea Preacuratei, pentru ca Ana cea dreapta - cum spune in cuvantul Sfantului Terasie -, graieste catre fecioarele care mergeau inainte: "Cantati-i acesteia intru laude, cantati-i intru alaute, glasuiti cantare duhovniceasca; mariti-o pe dansa in psaltire cu zece strune". Biserica a pomenit despre aceasta, zicand: "Bucura-se cu duhul Ioachim si Ana. Si cetele fecioarelor canta Domnului, cu psalmi cantand si cinstind pe maica Lui". De aici se arata ca cetele de fecioare, care mergeau atunci inaintea Preacuratei Fecioare, cantau oarecare cantari din psalmii lui David. Cu ele se uneste si facatorul canonului acestuia, zicand: "Incepeti, fecioare, si cantati cantari, tinand in maini faclii". Apoi Sfintii si dreptii ei Parinti, Ioachim si Ana, dupa marturia Sfantului Tarasie, aveau in gurile lor aceasta cantare a lui David, stramosul lor: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau, ca a dorit Imparatul frumusetea ta.

Atunci, dupa povestirea Sfantului Teofilact, au iesit preotii care slujeau in biserica intru intampinarea acelei preaslavite fiice a lui Dumnezeu si cu cantari au intampinat pe Preasfanta Fecioara, pe aceea care avea sa fie Maica Arhiereului celui Mare, Care a strabatut cerurile. Pe aceasta aducand-o Sfanta Ana la usile bisericii, precum scrie Sfantul Tarasie, zicea asa: "Vino, fiica, catre Cel ce mi te-a daruit! Vino chivot al sfinteniei catre mult induratul Stapan! Vino, usa vietii, catre Milostivul datator! Vino, sicriul Cuvantului, catre lacasul Domnului, intra in biserica Domnului, bucuria si veselia lumii". Iar catre Zaharia a zis Ioachim, ca si catre un prooroc, arhiereu si rudenie a lor: "Primeste, Zaharia, pe cortul cel curat; primeste, preotule, sicriul cel fara de prihana; primeste, proorocule, cadelnita si carbunele cel nematerialnic, primeste dreptule tamaia cea duhovniceasca".

Apoi dreapta Ana a zis catre arhiereu, precum povesteste Sfantul Ghermano: "Primeste, o! proorocule, pe fiica cea daruita mie de Dumnezeu; primeste-o si o sadeste pe ea in muntele cel sfant, in locasul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, pana cand Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la savarsire cele ce bine a voit pentru dansa".

Erau acolo, dupa cum scrie Sfantul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea in biserica, dupa numarul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, si la fiecare din acele trepte se canta cate un psalm de catre preotii si levitii care intrau in slujba. Deci dreptii parinti au pus pe prunca cea fara prihana pe treapta cea dintai, iar ea indata, singura, a alergat pe trepte foarte degraba, neajutand-o nimeni, nici sprijinind-o. Si alergand la treapta cea de sus, a stat acolo, intarind-o pe dansa puterea lui Dumnezeu cea negraita. Caci inca mica fiind, a inceput Domnul a arata intr-insa puterea Sa cea mare, ca sa inteleaga cat de mare va fi in dar, cand va veni in varsta cea desavarsita.

Atunci se mirau toti cand au vazut pe acea prunca de trei ani suindu-se singura degraba pe acele trepte, ca si cum ar fi fost desavarsita cu varsta. Mai vartos Zaharia se mira de aceasta si, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu intelegea mai inainte cele ce aveau sa fie. Caci, spune despre dansul Sfantul Teofilact, ca era luminat de Duhul. La fel si Sfantul Tarasie graieste despre dansul ca, umplandu-se de Duhul Sfant, a strigat: "O, prunca curata! O, fecioara neintinata! O, doamna preafrumoasa. O, infrumusetarea femeilor! O, podoaba fiicelor! Tu esti binecuvantata intre femei; tu esti preamarita cu curatenia; tu esti pecetluita cu fecioria; tu esti dezlegarea blestemului lui Adam".

Iar catre Sfanta Ana, dupa marturia Sfantului Ghermano, Zaharia a zis: "Bine este cuvantat rodul pantecelui tau, o, femeie mai cinstita decat oricare altele! Preaslavita este aducerea ta, o, iubitoare de Dumnezeu!" Apoi tinand prunca de mana - zice acelasi Sfant Ghermano -, cu bucurie a adus-o Zaharia intru cele sfinte, zicand catre dansa unele ca acestea: "Vino, implinirea proorociei mele; vino, savarsirea fagaduintelor Domnului; vino, pecetea asezamantului Lui; vino, implinirea tainelor Lui; vino, oglinda tuturor proorocilor; vino, innoirea celor invechite; vino, lumina celor ce zac in intuneric; vino, dar nou si preadumnezeiesc, intra cu bucurie in biserica Domnului tau; acum in aceasta de jos, pamanteasca, iar putin mai pe urma in cea de sus si neapropiata".

Iar prunca saltand si bucurandu-se foarte, mergea in casa Domnului. Ca, desi era mica cu varsta, fiind numai de trei ani, insa cu darul lui Dumnezeu era desavarsita, ca ceea ce era aleasa de Dumnezeu mai inainte de intemeierea lumii.

Astfel a fost dusa in biserica Domnului Preacurata si Preabinecuvantata Fecioara Maria. Atunci arhiereul Zaharia a facut un lucru strain si tuturor de mirare, caci a dus pe prunca in sfanta sfintelor, care este dupa a doua catapeteasma, in care era chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, si heruvimii slavei care umbreau altarul, unde, nu numai femeilor, ci nici preotilor nu le era ingaduit a intra, fara numai singur arhiereului, o data intr-un an.

Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugaciune. Caci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujba in biserica Domnului pana la vremea varstei lor, le era dat loc de rugaciune, dupa marturia Sfantului Chiril Alexandrinul si a lui Grigore de Nissa, intre biserica si altar, unde mai pe urma a fost ucis Zaharia. Si nicidecum nu era cu putinta vreuneia din fecioarele acelea a indrazni sa se apropie de altar, pentru ca le oprise arhiereul.

Aceasta a facut-o arhiereul dupa porunca lui Dumnezeu, despre care graieste Sfantul Teofilact astfel: "Iar arhiereul, fiind luminat de Dumnezeu, a cunoscut pe prunca, ca este locas al dumnezeiescului dar, si ca este mai vrednica decat el spre a sta totdeauna inaintea fetei lui Dumnezeu. Si, aducandu-si aminte de cele zise in Lege despre chivot - caci s-a poruncit ca acela sa fie pus in sfanta sfintelor -, indata a priceput cum ca acela a fost mai inainte numai inchipuirea copilei acesteia. Deci, neindoindu-se, a indraznit mai presus de Lege a o aduce in Sfanta Sfintelor. Si a primit pe Fecioara locul acela, care nu era vazut de nici unul din alti barbati, nici chiar de preoti, decat numai de arhiereu o data intr-un an. Caci se cadea aceasta pentru ea, ceea ce s-a sfintit mai inainte de zamislire prin curatie; si din pantece s-a indreptat sa nu slujeasca legii celei omenesti care zace asupra oamenilor celor ce gresesc, ci celei ceresti, fiind mai presus decat ingerii si in care, nu legea omeneasca, ci darul cel desavarsit a lucrat".

Apoi dreptii parinti au adus - precum zice Sfantul Ieronim -, cu Preabinecuvantata lor fiica, si daruri lui Dumnezeu, jertfe si arderi de tot. Si fiind binecuvantati de arhiereu si de tot soborul preotesc, s-au intors la casa lor cu toate rudeniile si au facut ospat mare, veselindu-se si multumind lui Dumnezeu. Iar Preabinecuvantata Fecioara, la inceputul vietii sale, a fost data in casa Domnului, in locasul de fecioare, pentru ca biserica Ierusalimului - cea zidita de Solomon, iar dupa pustiire, innoita de Zorobabel -, avea multe locasuri de locuinta precum zice Iosif (Flaviu), istoricul cel vechi al evreilor: "Ca erau pe langa peretele bisericii, treizeci de camere de piatra despartite una de alta, largi si foarte frumoase. Iar peste acelea erau alte camere si peste acelea al treilea rand, si de toate era numarul lor nouazeci de camere, avand toata indemanarea. Iar inaltimea casei era ca si peretele bisericii, ca niste stilpi intarind biserica pe dinafara".

Deci in acele case erau diferite locasuri: deosebi vietuiau fecioarele, care erau date spre slujba lui Dumnezeu, pana la o vreme; in alta parte locuiau si vaduvele, cele care se fagaduiau sa-si pazeasca curatenia pana la sfarsitul vietii lor, precum era Ana proorocita, fata lui Fanuil; si iarasi deosebi petreceau barbatii care se chemau nazorei, vietuind in chipul monahilor necasatoriti. Aceia toti slujeau Domnului in biserica si isi aveau hrana din averea lor. Iar celelalte case erau pentru odihna saracilor straini care veneau de departe pentru inchinaciune.

Deci in locasul fecioarelor, precum s-a zis, a fost data prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioara Maria, fiind oranduite pe langa dansa fecioare mai batrane cu anii, iscusite in Sfanta Scriptura si in lucrul mainilor, pentru ca din copilarie sa se deprinda dumnezeiasca prunca si cu Scriptura si cu lucrul mainilor. Apoi o cercetau pe ea Sfintii ei Parinti Ioachim si Ana, iar mai vartos Sfanta Ana, ca o maica mergea adeseori sa vada pe fiica sa si o invata pe dansa. Astfel, a invatat degraba Scriptura Legii vechi desavarsit, dupa marturia Sfantului Ambrozie si a lui Gheorghe istoricul, si nu numai Scriptura, ci si lucrul mainilor l-a deprins bine, precum zice despre dansa Sfantul Epifanie: "Fecioara era ascutita la minte si iubitoare de invatatura si nu numai Sfanta Scriptura invata, ci si toarcerea lanii si a inului si la cusaturi cu matase se indeletnicea".

Pentru priceperea sa cea buna, era tuturor mirare si lucra mai vartos acele lucruri ce puteau sa fie de trebuinta preotilor la slujba Bisericii; incat mai pe urma, pe vremea Fiului ei, putea sa se hraneasca cu cinste. Pentru ca chiar hitonul cel necusut, adica camasa pentru care s-a tras sort cand Domnul era rastignit pe cruce, a fost tesut de Fecioara Maria, cu mainile ei.

Sfantul Epifanie spune ca se dadea Preacuratei Fecioare, ca si celorlalte fecioare, hrana cea obisnuita de la biserica, dar ea o dadea saracilor straini, pentru ca era hranita cu piine cereasca, precum canta Biserica. Sfantul Ghermano spune despre dansa: "Petrecea Fecioara in Sfanta Sfintelor, primind hrana dulce de la ingeri". Si Sfantul Andrei Criteanul graieste: "In Sfanta Sfintelor petrecand Fecioara ca intr-o camara, primea hrana straina si nestricacioasa.

Si se spune ca Preacurata Feicoara intra in cortul cel mai dinauntru, care se zice Sfanta Sfintelor, ce era dupa a doua catapeteasma, iar nu in locasul cel fecioresc. Pentru ca, desi avea loc deosebit in locasul fecioarelor, la rugaciune ea intra in Sfanta Sfintelor, caci numai ei ii era ingaduit. Dar ajungand in varsta mai mare si deprinzandu-se cu scriptura si cu lucrul mainilor, mai mult zabovea la rugaciune, decat la lucru. Ea avea obicei de petrecea toata noaptea si cea mai mare parte a zilei in rugaciuni. La rugaciune intra in Sfanta Sfintelor, iar la lucrul mainilor se intorcea in locasul sau; pentru ca nu era slobod a lucra ceva in Sfanta Sfintelor, nici a aduce ceva acolo.

Cea mai multa vreme a vietii sale si-a petrecut in biserica la rugaciune, dupa a doua catapeteasma, in cortul cel dinauntru, decat in casa ce ii era data pentru lucrul mainilor. Pentru aceasta, de catre toti invatatorii, cu un glas se marturiseste, ca Preacurata Fecioara pana la doisprezece ani si-a avut viata in Sfanta Sfintelor, de vreme ce numai cate putin iesea de acolo. Iar cum a fost viata ei in varsta tineretilor, scrie Ieronim astfel:

"Fericita Fecioara, inca din pruncia sa, cand era in biserica cu celelalte fecioare de o varsta cu sine, isi petrecea viata foarte cu randuiala. Pentru ca de dimineata pana la al treilea ceas din zi, statea la rugaciune; iar de la al treilea ceas pana la al noualea, se indeletnicea cu lucrul mainilor sau cu citirea cartilor sfinte. De la al noualea ceas, iarasi isi incepea rugaciunea, de la care nu inceta, pana cand nu i se arata ingerul, dintr-ale carui maini se obisnuise a-si primi hrana. Si asa mereu tot mai mult sporea in dragostea lui Dumnezeu".

Astfel a fost viata ei in feciorie, cand locuia impreuna cu fecioarele cele de o varsta. Din zi in zi crescand si intarindu-se cu duhul, crestea intr-insa si viata cea cu nevointa, cu iubire de osteneala si rugaciune. Pentru ca mergea din putere in putere, pana cand a umbrit-o puterea Celui de sus. Iar cand i se arata ingerul aducandu-i hrana, a vazut cu ochii sai chiar arhiereul Zaharia, despre care marturiseste Sfantul Gheorghe Nicomidianul, zicand: "Din zi in zi, inaintand cu varsta, se inmulteau si darurile Duhului Sfant intru dansa".

Apoi petrecea impreuna cu ingerii, lucru pe care si Zaharia il stia. Caci intrand el in altar, dupa obiceiul sau, ca arhiereu, a vazut pe cineva ca vorbea cu fecioara, dandu-i hrana, si avand chipul strain - pentru ca era inger cel ce se arata. Si inspaimantandu-se Zaharia, cugeta in sine:

"Ce este aceasta noua si neobisnuita asemanare ingereasca ce s-a aratat si vorbea catre fecioara, cu chip fara de trup, aducand hrana care hraneste trupul, cel cu firea nematerialnica, dand fecioarei mancare materialnica? Acea vedere ingereasca se facea numai preotilor, si aceea nu totdeauna; iar catre partea femeiasca si inca catre o fecioara asa tanara, nicidecum nu este obisnuit a se vedea. Caci de ar fi fost dintre cele insotite cu barbat, dar fara copii, s-ar fi rugat ca sa i se dea rod - precum s-a rugat Ana odinioara -, atunci nu m-as fi minunat de aratarea ingereasca.

Dar fecioara astfel de lucru nu cere si, precum vad, totdeauna i se arata ingerul. Pentru aceasta sunt in mai mare mirare, in spaima si in indoiala. Caci, ce poate sa fie aceasta? Si ce vine, sa-i vesteasca ingerul? Ce este hrana aceea ce i se aduce? Si de unde se ia? Cine pregateste acea hrana? Si ce mana face acea piine? Pentru ca ingerii nu se ingrijesc pentru trebuintele trupesti, desi multi oameni au fost hraniti printr-insii, dar hrana aceea o pregatea mana omeneasca.

Caci ingerul, slujind lui Daniil, desi putea, cu puterea Celui Preainalt, nu prin altcineva, ci prin sine sa implineasca cele poruncite, a luat pe Avacum cu scafa (vas), ca nu cumva vedenia cea ingereasca si hrana cea neobisnuita, sa infricoseze pe cel ce il hranea. Iar aici singur ingerul vine catre fecioara, care lucru este plin de o taina, pe care eu nu o pricep. Ce este aceasta? Caci chiar din copilaria ei s-a invrednicit de daruri ca acestea, ca sa-i slujeasca cei fara de trupuri.

Ce este aceasta? Au doar intru dansa se vor implini graiurile proorocesti? Au doar intru dansa va fi sfarsitul asteptarii noastre? Au doar dintr-insa va lua fire Cel Care are sa vina sa mantuiasca neamul nostru? Caci aceasta taina a fost mai dinainte proorocita, si Cuvantul cauta pe aceea care sa slujeasca tainei. Au doar nu este alta mai dinainte aleasa ca sa slujeasca tainei, fara numai fecioara aceasta, pe care o vad?

Cat esti de fericita casa lui Israel, din care a odraslit o vlastara ca aceasta! Cat esti de fericita radacina lui Iesei, din care a iesit vita, care are sa odrasleasca lumii floarea mantuirii! Cat de slavita este pomenirea parintilor acesteia! Cat sunt de fericit si eu cel ce ma satur de o vedere ca aceasta si infrumusetez o Fecioara ca aceasta, spre a fi mireasa Cuvantului!"

Pana aici este povestirea Sfantului Gheorghe Nicomidianul.

Inca si Fericitul Ieronim asemenea graieste: "Cum ca in toate zilele o cercetau pe dansa ingerii si de m-ar fi intrebat cineva pe mine cum a petrecut acolo, Preacurata Fecioara in vremea copilariei sale, as fi raspuns ca acel lucru numai lui Dumnezeu singur i-a fost stiut si lui Gavriil Arhanghelul, pazitorul ei cel nedepartat, care impreuna cu alti ingeri venea adeseori la dansa si cu dragoste vorbeau impreuna cu dansa".

Astfel petrecea Preacurata Fecioara in sfanta sfintelor impreuna cu ingerii, dorind ca in veci sa vietuiasca intru curatenie ingereasca si in feciorie, dupa marturia sfintilor invatatori, Grigore de Nissa, Ieronim si a celorlalti, care zic ca aceasta Fecioara singura si-a logodit fecioria lui Dumnezeu. Pentru ca in Legea veche era neobisnuit fecioarelor a nu se marita, caci mai cinstita era insotirea decat fecioria. Iar Preacurata Fecioara a cinstit fecioria, mai vartos decat insotirea si, facandu-se mireasa lui Dumnezeu, ziua si noaptea Ii slujea Lui in curatenia fecioriei sale. Iar Duhul cel Preasfant, cu bunavointa lui Dumnezeu Tatal, pregatea intru dansa salasluirea lui Dumnezeu Cuvantul.

Sa fie dar Preasfintei si Celei de o fiinta si nedespartitei Treimi, slava si multumire. Iar Preacuratei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, cinste si lauda, de la toate neamurile in veci. Amin.

Categoria: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - 21 noiembrie

Vizualizari: 295