Predica la Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Parintele Teofil Paraian
Title: Predica la Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Parintele Teofil Paraian
Description:

La slujba Sfântului Maslu este o alcatuire, o rugaciune catre Maica Domnului, cu urmatorul cuprins: "Pe tine, preacuratul palat al Împaratului ceresc, ceea ce esti multlaudata, te rog, curateste-mi mintea mea cea întunecata cu tot felul de pacate si o fa locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi, ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tau".

Aceasta rugaciune ne pune în atentie maretia Maicii Domnului. O numim pe Maica Domnului "palat preacurat al Împaratului ceresc"; o numim pe Maica Domnului "multlaudata". Dorim ca prin mijlocirea Maicii Domnului sa fie curatita mintea noastra "de tot felul de pacate", dorim sa fie facuta mintea noastra "locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi". Cerem aceasta "ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata". Avem în vedere maretii ale Maicii Domnului pe care ni le pune în atentie Sfânta noastra Biserica, dar pe care noi nu le putem întelege si nu le putem pretui la masura lor, pentru ca nu avem conditiile ca sa stam cu admiratie în fata Maicii Domnului.

O stim pe Maica Domnului "palat al Împaratului ceresc", o stim "multlaudata", o stim mijlocitoare, înfrumusetatoare de suflet, stim ca are putere si mila, stim ca are marire, stim ca toate acestea trebuie luate în seama. Pentru toate acestea trebuie sa-i aducem lauda Maicii Domnului, dar nu putem face aceasta, pentru ca lucrurile lui Dumnezeu nu pot fi întelese numai din puterea omului.

Maica Domnului este locas al Preasfintei Treimi. Este marirea a toata lumea, care din oameni a rasarit si pe Cuvântul L-a nascut. Este "mai înalta decât cerurile si mai curata decât stralucirile soarelui". Este "mai cinstita decât heruvimii si mai marita, fara de asemanare, decât serafimii", fiindca este Maica Dumnezeului nostru. Pe toate acestea noi le spunem cu cuvântul. Am vrea sa le întelegem cu gândul si sa le traim cu simtirea, dar din puterea noastra nu putem face aceasta decât la masurile noastre, si atunci cerem de la Maica Domnului ajutor sa întelegem si sa laudam marirea ei, puterea ei, mila ei.

Ar trebui sa avem mereu astfel de gânduri macar la sarbatorile Maicii Domnului, cinci fiind acestea: Nasterea Maicii Domnului în 8 septembrie, Intrarea în Biserica a Maicii Domnului, în 21 noiembrie, Soborul Maicii Domnului, în 26 decembrie, Bunavestire, în 25 martie, si Adormirea Maicii Domnului, în 15 august. Dar noi ne întâlnim cu Maica Domnului si în alte zile la slujbele noastre, când zicem: "Spai-mântatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta, ca tu, Fecioara neispitita de nunta, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate si ai nascut Fiu pe Cel fara de ani, pe Cel ce daruieste pace tuturor celor ce te lauda pe tine".

Ne gândim la Maica Domnului în timpul sfintelor slujbe, când auzim: "Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, marita, Stapâna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim". Ne gândim la Maica Domnului când auzim la sfintele slujbe: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, întru cântari cinstindu-o, sa o marim".

Ne gândim la Maica Domnului când ni se spune: "Pe tine, preacuratul palat al Împaratului ceresc, ceea ce esti multlaudata". Ne gândim la Maica Domnului când se spun cuvintele: "De tine se bucura, ceea ce esti plina de dar, toata faptura, soborul îngeresc si neamul omenesc; ceea ce esti biserica sfintita si rai cuvântator, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat si prunc S-a facut Cel ce este mai înainte de veci. Ca bratul tau - scaun l-a facut si pântecele tau mai desfatat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucura, ceea ce esti plina de har, toata faptura, marire tie!". Ne gândim la Maica Domnului ca la ceea ce este mai presus de minte si de cuvânt, caci ni se spune: "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvânt, care ai nascut negrait sub ani pe Cel fara de ani, credinciosii, te marim".

Astazi, la sarbatoarea aceasta, ne gândim la legatura Maicii Domnului cu Templul din Ierusalim. Templul din Ierusalim era un locas sfânt, ceea ce aveau evreii mai de capetenie, mai înalt, mai deosebit, un fel de cer pe pamânt, un fel de loc în care se uneste cerul cu pamântul. Dorinta evreilor era ca fiecare sa ajunga la Templul din Ierusalim. Acolo, dupa Traditia Bisericii, preasfânta Fecioara Maria a stat 12 ani si fost educata împreuna cu alte fecioare, pâna la vârsta de 15 ani.

Templul din Ierusalim era ceva deosebit, dar în el era o încapere mai presus decât orice în aceasta lume. Acolo era Chivotul Legii, în care erau cele doua Table ale Legii, pe care erau scrise cele 10 Porunci, era Toiagul lui Aaron, care odraslise, era un vas cu mana din cea care cazuse spre hrana evreilor în pustie, dupa ce trecusera Marea Rosie, când au fost eliberati din robia Egiptului, erau doi heruvimi care aveau aripile întinse peste Chivotul Legii... Acolo nu intra decât o data pe an, singur, arhiereul.

În credinta Bisericii noastre este si adevarul ca Maica Domnului a stat în aceasta încapere, vreme îndelungata, desi sunt unii care spun ca lucrul acesta era cu neputinta. Si totusi, Biserica noastra zice, în alcatuirile ei de slujba: "Ceea ce s-a hranit în Sfânta Sfintelor, celei îmbracate cu credinta si cu întelepciune si cu neîntinata feciorie, maimarele Gavriil i-a adus din ceruri închinaciune".

Nu trebuie sa fim încurcati în gândurile noastre de astfel de nepotriviri, ci trebuie sa stim ca daca lucrul acesta n-a fost cu putinta în chip obisnuit, a fost cu putinta în chip mai presus de fire. În Epistola catre Evrei a Sfântului Apostol Pavel este scris ca Domnul nostru Iisus Hristos, Arhiereul cel vesnic, n-a intrat niciodata într-o Sfânta a Sfintelor facuta de mâna omeneasca. Si totusi a intrat în Sfânta Sfintelor, în Sfânta Sfintelor pe care o închipuia Sfânta Sfintelor de aici, de pe pamânt. Sigur, asa a fost si cu Maica Domnului.

Maica Domnului, cea pregatita ca sa-L nasca pe Mântuitorul lumii, cea pregatita ca în pântecele ei sa se uneasca firea omeneasca cu firea dumnezeiasca în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a intrat si ea în Sfânta Sfintelor - prin viata ei, prin gândurile ei, prin maretiile ei, prin darurile ei. A intrat în Sfânta Sfintelor care este smerenia, pentru ca la Bunavestire a zis catre îngerul binevestitor "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvântul tau!" (Luca 1, 38), iar Sfânta Elisabeta i-a zis: "Binecuvântat este rodul pântecelui tau!" (Luca 1, 42).

Toate acestea s-au întâmplat având-o în vedere pe Maica Domnului, care este "mai înalta decât cerurile" si, daca este mai înalta decât cerurile Bisericii noastre, daca este mai curata decât stralucirile soarelui, sigur ca prin aceasta a intrat în Sfânta Sfintelor nefacuta de mâna omeneasca - prin viata ei, prin ceea ce purta în suflet, prin ceea ce a avut în gândurile ei când se pregatea sa nasca pe Mântuitorul, prin ceea ce a gândit, prin ceea ce a simtit când L-a purtat în pântecele ei pe Mântuitorul lumii.

Maica Domnului, ea însasi este Sfânta a sfintilor, Sfânta mai înalta decât toti sfintii. La masurile Maicii Domnului nu exista nici un sfânt. Noi asa o cinstim pe Maica Domnului, ca pe cea mai înalta dintre toti sfintii, ca pe cea mai aleasa, ca pe ceea ce este unica în lumea aceasta. Daca ea a fost închipuita de Sfânta Sfintelor, de încaperea aceea din Templul din Ierusalim în care nu putea sa intre decât o data pe an singur arhiereul, daca a fost închipuita de Sfânta Sfintelor, atunci este ea însasi Sfânta a Sfintelor. Biserica noastra ne-o prezinta ca fiind un "sicriu însufletit", un chivot: "Ca de un sicriu însufletit, ca de un chivot însufletit al lui Dumnezeu, nicicum sa nu se atinga mâna necredinciosilor, iar buzele credinciosilor, fara tacere glasul îngerului strigând, cu bucurie sa zica: «Bucura-te, cea plina de dar, Domnul este cu tine!»".

Asa a zis îngerul, asa zicem si noi, de aceea avem bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. O primim pe Maica Domnului asa cum ne-o prezinta Biserica, o tinem în sufletul nostru cu evlavia câta o avem si ne silim sa urmam exemplul Maicii Domnului în supunerea fata de Mântuitorul, în grija fata de oameni, în tacerea care se desprinde din faptul ca avem atât de putine cuvinte ale Maicii Domnului în Sfânta Evanghelie. O avem pe Maica Domnului ca exemplu de milostivire pentru cei ce au trebuinta de ajutorul ei si, stiind ca Maica Domnului nu este numai mama Mântuitorului, ci si mama noastra, ne gândim si la însusirile de mama pe care le are preasfânta Fecioara Maria fata de credinciosii care fac ceea ce a zis ea sa faca, adica asculta de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Sa-I multumim lui Dumnezeu pentru aceste daruri ale Bisericii noastre, sa multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca Maica Domnului este si mama noastra. Sa multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca avem pe Maica Domnului mijlocitoare pentru binele nostru, sa multumim lui Dumnezeu ca avem pe Maica Domnului ajutatoarea noastra. Sa nu uitam ca "ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugaciunea", si sa avem încredere în ajutorul ei. Sa-i urmam cât putem exemplul, ca sa avem si noi parte de binecuvântarea Domnul nostru Iisus Hristos acum si pururea, amin!

Arhimandrit Teofil Paraian

Manastirea Brâncoveanu

Sâmbata de Sus

Category: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - 21 noiembrie
Tags: Predica, , Intrarea, Maicii, Domnului, , Biserica, , , Parintele,
Added: Jul 20, 2009
Random Links
Users login
username:
Password:

Loading...